Tul-pa
Un gând poate fi folosit, prin eforturile colective ale uneia sau mai multor persoane.
În dialectul tibetan, cuvântul gând este tradus ca tulpa și poate fi actualizat, conştient sau inconştient, prin puterea voinţei, vizualizare şi utilizarea energiei vieţii.
Termenul a fost tradus în engleză ca ” gând „, de Evans-Wentz
Cuvântul din limba tibetană se referă la orice entitate care ajunge realitate, numai printr-un act de imaginaţie. Entitatea este creată în întregime în mintea proprie. Dacă doreşte, se poate face să devină realitate fizică, prin concentrare intensa si vizualizare. Cu toate acestea, trebuie adus la realitate doar ceea ce este benefic pentru lume, altfel distrugerea devine mult mai problematică decât crearea.
Credinţa în gând există în multe culturi, în special în Europa Centrală şi Asia de Sud, precum Butan, Nepal, China, India, Mongolia. În Australia, există practici cu gând, care au provenit de la triburile indigene. Nativii americani din Statele Unite, Cherokees, de asemenea, cred în capacitatea spirituală de a crea prin gând.
În măsura în care mintea creează lumea de aparenţe, se poate crea și orice obiect dorit. Procesul constă în a crea prin vizualizare, în acelaşi mod în care un arhitect dă expresie concretă, în trei dimensiuni, pentru conceptele sale abstracte, având la îndemână de fapt două dimensiuni. Tibetanii apelau la o zeitate sau la o divinitate întrupată, cum ar fi Dalai Lama sau Tashi, Tul-ku (Sprul-SKU), la un magician Tul-o pa (Sprul-pa).
Un maestru yoga poate dizolva un Tul-pa la fel de ușor cum îl poate și crea, poate dizolva chiar si propriul sau corp uman. Uneori, o formă umană poate fi amestecată cu o alta, ca soţia lui Marpa, un guru din Milarepa, care și-a încheiat viaţa prin încorporarea ei în corpul lui Marpa.
Psihiatrul rus Olga Kharitidi a scris despre experimentarea directă a acestui fenomen, în Munţii Altai, unde un șaman a fuzionat un flux de conștiinta continuă sau spirit, cu al ei. Acest fenomen este o variatie a disciplinei spirituale ” Phowa ” (Tibetan: „Pho BA ) şi este de multe ori ca ” o posesie a spiritului”.
În misticism, tulpa este conceptul de fiinţă sau obiect care este creat prin propria voinţă, singur. Este un gând materializat, care a luat forma fizică și este de obicei considerat ca fiind sinonim cu un gând.
Termenul provine de la lucrările scriitoarei și cercetătoarei Alexandra David-Neel, care pretindea că a creat un tulpa care mai târziu și-a dezvoltat o viaţă proprie şi a trebuit să fie distrus.
Potrivit tradiției Dzogchen, nu există nimic care să fie insensibil, totul este sensibil din punct de vedere tehnic Panpsychism.
Doi oameni de ştiinţă englezi, Evans-Wentz si Jung, arată că:”Mintea, ca realitate, este Inima care pulsează pentru totdeauna, trimitițând mai departe fluxurile purificate de sânge ale vieții, şi luându-le înapoi, în Marea respirație, indistructibilul Brahma, Taină Eternă din Misterele Antichităţii, Scopul tuturor Pelerinajelor, finalul oricărei Existenţe „.
Această „One Mind” este de fapt „sfera de cerc mare” (în Tibetană: thig le Chen po’i Klong) a „conştiinţei de sine”.
Cercetătorul Van Schaik explică doctrina Dzogchen a complexului triunic de manifestare a energiei:
În ceea ce priveşte energia, există trei modalităţi caracteristice, în care se manifestă – Dang, Rolpa şi rTsal (gDang, pa lei şi rTsal).
Dang este energia în care „internul” şi „externul” nu sunt despărţite de ceea ce manifestă. Aceasta este simbolizată printr-o sfera de cristal, care ia culoarea oricărui loc pe care este pusă.
Rolpa este energia care se manifestă pe plan intern, ca viziune. Aceasta este simbolizată prin oglindă. Imaginea de reflecţie apare întotdeauna ca și cum s-ar află în interiorul unei oglinzi.
rTsal se manifestă pe plan extern, ca energie care radiază. Aceasta este simbolizată de capacitatea de refracţie al faţetelor unui cristal. Pentru a fi realizată, aceasta energie este inseparabilă în manifestarea sa de dimensiunea vădită a realităţii.
Dang, Rolpa şi rTsal nu sunt împărţite. Dang, Rolpa şi rTsal nu sunt divizate şi nici nu sunt Ku-suma (SKU gSum – trikaya) – cele trei sfere ale existenței.
Cho-ku (chos SKU – Dharmakaya), sfera de potențialitate necondiţionată, este spaţiul creativ de la care esenţa elementelor apare atâta timp cât ku-sum – sfera de apariţii necorporale – luminează formele non-materiale perceptibile de către vizionari. Trülku, sfera de manifestare a realizabilului, este nivelul materiei, în forme materiale aparent solide. Baza primordială manifestă aceste trei moduri distincte indivizibile.
Modalitatea triunică de manifestare a energiei şi Trikaya sunt indivizibile, însă anumite aspecte, calităţi sau proprietăţi dintre acestea ar putea fi în prim-plan sau fundal, în funcţie de timp, loc, circumstanţă şi intenţie.
Energia Dang a unei fiinţe sensibile este în esenţă un mister, infinit şi fără formă, legată de Dharmakaya. Rolpa este o viziune de interior sau „ochiul minții”. Tsal este manifestarea energetică a ceea ce este, în general, considerată „corporală”.
Interacţiunea dintre aceste energii și profunzimea acestei doctrine oferă ipoteza gândului fenomen și poate explica și alte fenomene paranormale.
În tradiţiile Dharmice, toate fenomenele sunt în esenţă, „formarea de vibraţii şi de rezonanţă” (sanscrită: namarupa ).
De aici și utilitatea MANTRELOR:
Sunetul primar, mantra OM, monosilabică, este baza evoluţiei cosmice. Toate mantrele emană de la acest sunet veşnic. Sunet şi formă sunt interdependente, şi fiecare formă este o vibrație, fiecare sunet are un echivalent vizual. Sunetul este reflexul de a forma si forma este produsă de sunet. Tot ceea ce este insufletit si neinsufletit sunt vibraţiile de o anumită frecvenţă. Toate mantrele au formele lor de culoare, şi atunci când o mantra este pronunţată în mod corespunzător, începe să se manifeste.
Mantrele, silabe în sanscrită, sunt în esenţă, „ganduri forme”, care reprezintă divinităţi sau puteri cosmice, ce îşi exercită influenţa prin sunet-vibrații.
Tulpa poate fi în formă de animale, creaturi mitice, oameni.
Una dintre cele mai moderne prezentări a tulpat a fost în secolul al 19-lea, de către Alexandra David-Neel, scriitor, şi explorator, după un pelerinaj la Lhasa, Tibet. Ca un budist devotat, ea a învăţat cum să-şi concentreze energia spirituală şi a fost în măsură să permită tulpei să existe ca o imagine a unui călugăr vesel. Cu toate acestea, a devenit incontrolabil şi a trebuit să fie distrus.
