Te iubesc insa trebuie sa ne despartim !
Toata viata noastra vom cauta iubirea, nu putem fi noi insine daca nu avem iubire in viata noastra. Fara iubire te simti gol, parca viata ta nu are nici un scop; in acele momente esti doar o umbra a ceea ce ai fost, asa te simti si asa te percep si cei din jurul tau. Toate actiunile pe care le intreprinzi pur si simplu isi pierd farmecul, mancarea nu mai are acelasi gust, muzica parca nu mai suna la fel in urechile tale si tot ceea ce faceai inainte cu drag acum parca iti este din ce in ce mai greu sa faci. Ti-ai dori pur si simplu sa stai pentru eternitate, sa nu mai fii nevoit sa faci nimic toata viata ta, dar dupa cum vei afla in acest articol secretul consta in a face ceva.
Primul si cel mai important lucru pe care il ai de inteles este ca iubirea nu se cerseste si nici nu se obtine cu forta. Iubirea creste acolo unde nu este fortata sub nici un fel. Este ca si cum ai avea nisip in palma, imediat cum incepi sa strangi pumnul nisipul ti se scurge printre degete. Cei mai multi dintre noi cand spunem iubire automat ne gandim la relatii de cuplu insa iubirea nu se rezuma numai la asta.
Hai sa ne inchipuim o mica poveste in care probabil ca te vei regasi de cel putin o data. Nu are rost sa dam nume personajelor, esenta conteaza. Doi tineri se intalnesc pentru prima data si se plac foarte mult. Absolut tot ce vorbesc se afla pe aceeasi lungime de unda, se simt atrasi unul de celalalt, in final se hotarasc sa fie impreuna. In acele momente incep sa guste din adevarata fericire, lumea se afla la picioarele lor: se plimba, se saruta cu foc, fac dragoste, vorbesc si parca simt ca se cunosc de o viata, ceea ce gandeste unul celalalt spune, se amuza pe seama asta, rad din orice; in acele momente parca totul dispare, simt ca sunt doar ei doi si ca vor trai fericiti pana la adanci batraneti si sunt convinsi ca nimic nu ii poate desparti deoarece se iubesc. Cateva luni bune traiesc in aceasta stare de euforie, amandoi simt ceea ce probabil nu au mai simtit in viata lor, cateodata ciupindu-se sa se asigure ca nu viseaza.La un moment dat amandoi incep sa isi doreasca sa faca ceea ce faceau inainte de a intra in relatie insa se tem sa spuna asta ca celalalt sa nu se supere. Se vad in continuare in fiecare zi si incet incet frustrarile incep sa se adune pana intr-o zi cand unul dintre ei nu mai rezista si rabufneste, se cearta urat insa aproape imediat se impaca. Trece timpul, din cand in cand mai apar certuri insa ignora cauzele sau daca incearca sa le solutioneze nu reusesc cu adevarat dar sunt in continuare convinsi ca orice ar fi ei vor ramane impreuna. In acel moment viata fiecaruia se confunda cu a celuilalt, niciunul nu mai are o identitate, din 2 acum sunt 1 si oricat de romantic ar parea acest lucru este toxic pentru amandoi. Trec un an, doi, certurile se agraveaza insa in final tot se impaca. Acum povestea o poti continua singur la tine in cap iar finalul nu poate fi decat unul dintre cele doua: se despart sau se impaca cu situatia si continua sa fie impreuna.
Aceasta este o poveste fictiva dar fiecare parte din ea exista in societatea de astazi. Cu totii am fost indragostiti cel putin o data, cu totii am simtit acea stare minunata, cu totii am suferit din dragoste, daca nu ai suferit imi pare rau sa iti distrug lumea in care traiesti acum dar VEI SUFERI. Probabil in acest moment spui: cine este acest om fara suflet ? ( am cenzurat, probabil ma injuri ). De ce spun ca vei suferi ? pentru ca esti om iar omul nu stie sa invete daca nu trece cel putin o data prin suferinta. Suntem niste fiinte masochiste, indiferent daca ne spune cineva: nu da cu capul in perete pentru ca este posibil sa ti-l spargi mai devreme sau mai tarziu toti ne credem mai puternici ca peretele. Problema nu este ca ne spargem capul o data, devine o problema atunci cand consideram in continuare ca vom darama peretele chiar daca ultima data am esuat lamentabil.
Am spus ca iubirea creste numai acolo unde nu este fortata sub nici un fel.Cei doi protagonisti ai povestii au uitat pur si simplu de propriile persoane.Orice om se incarca cu iubire din actiunile pe care le intreprinde cu placere; gandeste-te putin cum te simti atunci cand faci un lucru cu placere, ei bine acela este momentul in care te umpli de iubire, fiind plin de iubire poti oferi neconditionat celor din jurul tau. Este un flux continuu, te umpli de iubire prin ceea ce faci cu placere ( dans, muzica, plimbari, scris, socializare, sport, citit etc ) si apoi oferi mai departe celor din jurul tau ( parinti, copii, iubit/a, prieteni,prieteni, chiar si straini ). In momentul in care iti petreci majoritatea timpului cu o singura persoana tu nu mai ai de unde sa te incarci cu iubire si instintiv incepi sa “iei” de la aceasta, acelasi lucru fiind valabil si invers. Si uite asa cei doi se secatuiesc reciproc de iubire pana cand unul sau amandoi raman goi si pur si simplu nu mai au de unde sa ofere. Atunci incep certurile iar relatia incepe sa se strice.
Obiceiurile negative si rutina sunt cele care omoara viata unui cuplu.Pentru a nu mai intra intr-o relatie toxica pentru tine trebuie sa devii puternic, independent, sa te cunosti pe tine insuti. In momentul in care ai un caracter definit si puternic vei sti daca este in favoarea ta sa intri intr-o relatie sau nu. O relatie de cuplu te poate ridica enorm daca persoana de langa tine este puternica, puteti evolua impreuna, insa daca este slaba te va trage in jos, indiferent ca ne place sau nu sa recunoastem acesta este adevarul. Nu poti urca pe o scara cu cineva in spate la nesfarsit, la un moment dat vei obosi oricat de puternic esti.Poate ai fost intr-o relatia in care ai fost carat in spate, poate a fost invers, acum nu mai conteaza; ceea ce conteaza este ca ai trecut printr-o experienta din care poti invata o lectie valoroasa. Esti liber sa dai in continuare cu capul in perete si sa ti-l spargi la nesfarsit sau poti invata din asta si data viitoare vei cauta o usa.
Iubirea este probabil cel mai pur si inaltator sentiment existent. De-a lungul timpului foarte multi oameni au incercat sa o explice si sa o defineasca dar adevarul este ca ca nu ai cum sa definesti ceva ce se simte, nu exista cuvinte disponibile in nici un vocabular pentru a descrie cu adevarat ce este iubirea. Conform unor studii s-a ajuns la concluzia ca in in momentul in care treci printr-o despartire corpul tau reactioneaza la fel ca atunci cand cineva drag tie moare. Viata merge mai departe, viata ta nu se rezuma la o persoana, persoanele din jurul tau iti pot oferi lectii importante despre viata insa niciuna nu se afla in posesia ta. Daca consideri ca poti evolua cu adevarat alaturi de cineva continua relatia, daca nu, cel mai bine pentru amandoi este sa nu va mai chinuiti reciproc. Fiecare are drumul sau in viata, cateodata anumite carari se intersecteaza, poate devin una pentru un timp insa in final fiecare isi continua drumul sau.Spui ca iti doresti sa urci pe munte insa tu ramai in cabana pentru ca este cald.
Vei suferi, vei merge mai departe, vei simti fericirea, vei suferi, vei merge mai departe, vei simti fericirea, vei suferi, vei merge mai departe,vei simti fericirea, vei suferi, vei merge mai departe, vei simti fericirea, vei simti fericirea, vei simti fericirea, vei simti fericirea ….
Marius Chirila – atingemaretia.com
Excelent articol,felicitari.
Foarte frumos….
in spatiul liniar 3D, folosim verbul a avea, asa cum se vede si din acest articol, „nu putem fi noi insine, daca nu avem iubire in viata noastra”…..
in acest univers tridimensional, la asta se rezuma iubirea, insa, IUBIREA este starea de A FI, nu de a avea.
de aici, apar dependentele (de ce ofera celalalt, omul, fiinta sociala si cu multe frici, fiind mereu intr-o stare de gol si atunci are asteptari ca ceva din exteriorul sau sa-i umple golurile).
devii dependent de starea pe care o simti cand esti langa celalalt, ca impreuna cei doi nu sunt niciodata, din nou, e util sa fim atenti la caracterul hedonic al umanului.
iubirea nu are grade de comparatie (acum iubesc mai mult sau pe tine te iubesc mai mult decat pe celalalt….) iubirea doar ESTE, IUBIREA NU SE DEFINESTE.
IUBIREA ESTE STAREA DE FIINTARE, de unificare, de acceptare a ceea ce este.
si atunci stii ca esti tu insuti/insati, iti esti indeajuns, daruiesti si primesti fara conditionari.
o zi minunata,
namaste,
Camelia
ce bine e cand gasesti usa…incep sa deschida multe usi dupa aceea…parca ai avea bagheta magica, asa de mult iti creste increderea in fortele proprii!
Atinge maretia
A l atinge pe Dumnezeu
Este sinonim
Pana la adevar in iubire
Fiinta trece prin ea insasi catre celalalt
Ca printr-o metamorfoza a daruirii de Sine
Acest drum este cel pe care iubirea ni l ofera
Pentru a ne conduce mai aproape de iubirea divina neconditionata
A atinge maretia
Inseamna a pasii pe urmele smerite ale umilintei desavarsite
Catre puterea nemarginita, vizionara, a omniprezentei, omniscientei, omnipotentei constiintei supreme
Ce inseamna a atinge maretia intr-o relatie a ta cu tine reflectata prin implinirea unor asteptari
Pe care le avem in relatie cu celalalt … ?
Uite un paradox necesar a fi limpezit
Daca transformarea spirituala este drumul fiecaruia de la unitate la adevar „ultim”
Iubirea de cuplu reusita e un deziderat colateral in raport cu sensul profund al experientei indumnezeirii
Iubirea e liantul catre cele mai frumoase taramuri din noi insine si
Catre reflectarea lor in universul celuilalt
Insa fiintarea in dualitate
Este cea care cunoaste durere si placere
Nu fiinta noastra autentica
Uite ca trezirea fiintei este cea catre a iubi in intregime tot ceea ce exista ca fiind de o natura divina desavarsita
Aceasta e o conditie fireasca a desavarsirii spirituale
E o transfigurare fireasca
Apartine starii tale de puritate launtrica adevarata
Asa inteleg eu maretia
Teoretic
🙂