Tăblițele de smarald ale lui Thoth, atlantul

Istoria tăblițelor tradusă în următoarele pagini pare ciudată și trece dincolo de credințele oamenilor de știință moderni. Vechimea lor este incredibilă (36 000 ani i.H.). Cel care a scris-o este THOTH, un preot-rege atlant care a fondat o colonie în Egiptul antic după scufundarea țării-mamă, Atlantida.

El este cel care a construit Marea Piramidă din Giza, în mod eronat atribuită lui Keops. În aceasta el a încorporat cunoștințele înțelepciunii antice și tot acolo a pus la păstrare în siguranță înscrisuri și instrumente din vechea Atlantidă.

Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus străvechea rasă a Egiptului, între 52 000 i.H. până în 36 000 i.H. La acea vreme, străvechea rasă barbară din care făceau parte el și adepții lui, se ridicase la un înalt grad de civilizație.

Thoth era nemuritor deoarece învinsese moartea, trecând în celelalte planuri de existență la dorință, prin dematerializare. Înțelepciunea lui imensă l-a făcut conducător peste diferite colonii atlante, inclusiv peste cele din America de Sud și Centrală.

Când a sosit timpul să părăsească Egiptul, a ridicat Marea Piramidă deasupra Marii Săli din Amenti. Acolo a depozitat documentele și a desemnat pe cei mai de încredere oameni ai săi să le păzească.

Mai târziu, descendenții acelor paznici au devenit preoții Piramidei, cei care l-au zeificat pe Toth declarându-l Zeul Înțelepciunii. Conform legendei, Sala din Amenti a devenit “lumea de dincolo”, sala zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de după moarte.

În ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut în corpurile oamenilor în maniera descrisă de tăblițe. Ca atare el s-a încarnat de trei ori, ultima oară fiind cunoscut ca HERMES – de trei ori născutul.

În timpul acestei încarnări a lăsat documentele cunoscute de către ocultiștii moderni sub numele de “Tăblițele de Smarald”, o prezentare mai târzie și cu mult mai săracă a enigmelor lumii antice.

Tăblițele traduse în această lucrare sunt zece la număr și au fost lăsate în Marea Piramidă în grija preoților. Cele zece tăblițe sunt împărțite în 13 părți, de dragul convenției.

Ultimele două sunt atât de importante, încât este interzisă prezentarea lor publicului larg în prezent. Totuși conținutul celorlalte dezvăluie secrete care se vor dovedi de o inestimabilă valoare pentru cei care le vor cerceta cu seriozitate.

Ele ar trebui citite nu o dată ci de o sută de ori pentru că doar așa ar putea fi dezvăluit adevăratul ințeles. O citire superficială ar oferi câteva sclipiri de frumusețe dar un studiu atent va deschide căile înțelepciunii celui ce caută.

În continuare câteva cuvinte despre modul în care aceste secrete au fost dezvăluite omului modern, după ce au stat îndelung timp ascunse.

Cu aproximativ 1 300 de ani i.H. Egiptul, vechiul KHEM, era în mare fierbere iar multe delegații de preoți au fost trimise în diferite părți ale lumii. Printre acestea s-au numărat și preoții Piramidei care au purtat cu ei tăblițele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul tăblițelor ei puteau exercita o anumită autoritate asupra preoților din celelalte colonii atlante. Legenda spune că aceste tăblițe împuterniceau pe purtător cu autoritatea lui Thoth.

Grupul de preoți care dețineau tăblițele au emigrat în America de Sud. Aici i-au găsit pe Mayași, un popor înfloritor, care își aminteau mult din înțelepciunea străveche. Preoții s-au statornicit în acele locuri. În secolul X mayașii colonizaseră peninsula Yucatan iar tăblițele au fost așezate sub altarul unuia din templele închinate zeului Soare. După cucerirea mayașilor de către spanioli, orașele au fost abandonate iar comorile au rămas ascunse și uitate în temple.

Trebuie să se înțeleagă că Marea Piramidă a fost și este încă un Templu de inițiere. Iisus, Solomon, Apolonius și mulți alții s-au numărat printre cei inițiați aici. Scriitorul (care este în continuă legătură cu Marea Cameră Albă din Piramidă) a primit instrucțiuni să recupereze și să aducă înapoi în Marea Piramidă tăblițele străvechi.

Acest lucru s-a realizat. Înainte de a le înapoia i s-a acordat permisiunea să le traducă și să păstreze o copie a înțelepciunii înscrisă pe tăblițe. Evenimentul a fost posibil în 1925 și abia acum s-a acordat permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii să zâmbească ironic. Totuși cercetătorul atent va citi printre rânduri și va descoperi înțelepciunea ascunsă în ele.