PĂRINTELE ARSENIE BOCA – Un mare duhovnic al neamului

Părintele Arsenie Boca fascinează prin viaţa sa şi prin minunile pe care le-a făcut, atât în fiinţa trupească, cât şi prin ajutorul dat oamenilor după plecarea lui în lumea Tatălui Ceresc. Mărturiile celor care l-au cunoscut personal, cât şi ale celor care au fost la mormântul părintelui şi i-au cerut ajutorul vorbesc de la sine.

Cine este Arsenie Boca?

Arsenie Boca s-a născut la 28 septembrie 1910, în comuna Vaţa de Sus, judeţul Hunedoara din părinţi ţărani gospodari. De mic copil manifestă înclinaţie spre studiu şi spre artele frumoase. Urmează şcoala primară în comuna natală, apoi liceul la Brad între 1924-1928, iar din 1928 cursurile Institutului Teologic de grad universitar din Sibiu unde este remarcat de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae ca un student eminent, fiind licenţiat în teologie în 1932.Continuă studiile la Facultatea de Belle Arte din Bucureşti (1932-1936) şi urmează doi ani şi cursurile Facultăţii de Medicină din Cluj, pe care însă nu le încheie.

Între anii 1938-39 face un pelerinaj la

muntele Athos de unde, revenind în ţară, se închinoviază în anul 1939 la Mânăstirea Sâmbăta de Sus şi la scurt timp este hirotonit diacon şi preot. În 1948, la îndemnul mitropolitului Nicolae Bălan se mută la Prislop pentru a reînvia viaţa monahală din această mânăstire distrusă de generalul Bucow. Aici întemeiază o obşte de maici şi vieţuieşte până în 1959 când i se stabileşte domiciliul forţat la Bucureşti şi lucrează timp de 10 ani la pictura bisericii din Drăgănescu. Ultima parte a vieţii şi-o petrece la Sinaia, unde obştea mânăstirii Prislop, împrăştiată în 1959, se reorganizează. A trecut la Domnul în 28 noiembrie 1989 la Sinaia.

A fost înmormântat, după cum şi-a dorit, la Mânăstirea Prislop la 4 decembrie 1989.

Încercările… şi triumful

Citind despre viaţa sa constaţi că a trecut prin grele încercări. A fost nedreptăţit, umilit, bătut, schingiuit, pe vremea comuniştilor. Nu i s-a permis să mai ţină slujbe. A fost ca şi cum i s-ar fi tăiat aripile sufletului. Cum să nu-L mai cânte pe Dumnezeu în sufletul credincioşilor? A fost un timp închis şi apoi eliberat cu domiciliu forţat. L-au eliberat de frică. De ce? În fiecare noapte, la orele 12, cele două uşi din metal care-l ţineau închis în celulă se deschideau singure. Balustradele pe care se sprijineau “curioşii” ce veneau să vadă minunea deschiderii uşilor, se prăbuşeau, iar cei prezenţi plecau îngroziţi, călcându-se în picioare.

Domiciliul forţat l-a petrecut la Biserica Drăgănescu, ca pictor. Aici era mereu păzit de securitate. Nu avea voie să ţină slujbe, nici să vorbească cu oamenii. Oare ştie cineva tot ce a “trăit” în acei ani de închisoare sufletească? Mărturisirea credinţei sale în viaţa de mapoi şi în Dumnezeu se află în picturile de pe pereţii interiori ai bisericii. O pictură unică în lume. Nu degeaba Biserica Drăgănescu se mai numeşte şi „Capela Sixtină a ortodoxiei româneşti”. Învăţătura Întâlnirea cu Arsenie Boca a fost pentru cei care l au cunoscut personal una de neuitat. Aceştia-i păstrează vie în suflete amintirea şi trăirea care le-a îmbogăţit viaţa din momentul întâlnirii.

Noi, cei care nu l-am cunoscut decât din cărţile sale, din spusele altora sau “vizitându- i” mormântul, ne bucurăm descoperind că citindu-i rândurile înţelepte, ne descoperim pe noi înşine. Ţi se face un dor extraordinar de omul care ţi se dăruieşte pagină cu pagină şi simţi, trăieşti în tine starea de Divinitate despre care omul Arsenie Boca vorbeşte atât de minunat: ”Dumnezeu nu locuieşte în depărtare, ci in inimile oamenilor.

Împărăţia lui Dumnezeu nu este la cine ştie câte milioane de ani lumină depărtare, ci este înăuntrul nostru. Împărăţia lui Dumnezeu e o împărăţie a conştiinţei împăcate cu toată lumea, o împărăţie a iubirii de Dumnezeu şi de oameni, în care se oglindeşte chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Prin urmare, realizaţi in inimă aceastăconştiinţă curată!” (Extras din broşura

«Despre durerile oamenilor” de ArsenieBoca) Trăind printre oameni s-a aplecat cu iubire şi înţelegere asupra durerilor acestora. A crezut in valoarea umană şi pentruea, pentru desăvârşirea acesteia,cuvânta decâte ori avea ocazia „Mereu am crezut în această valoare a omului, nu aceea pe care o vedem noi, cu ochii închişi, ci valoarea pe care ne-a dat-o însuşi Dumnezeu. Că omul care ştie aceasta altfel se poartă, altă nădejde are, merge mereu cu fruntea ridicată, nu cu fruntea plecată spre pământ.” („Despre durerile oamenilor”) Despre Arsenie Boca se spune că era un văzător în duh. Adică vedea problemele celor care îl căutau.

Le ştia nevoile şi durerileşi de fiecare dată îi încuraja: „Dacă veţi avea răbdare în necazuri, să ştiţi că veţi avea şi Duhul Sfânt. Dacă veţi avea şi puterea de a mulţumi în necazuri, atunci străluceşte Duhul Sfânt în voi şi să ştiţi că nu-i cu neputinţă. Când cineva nu e liber de păcat, să nu pună vina pe altcineva. Să nu pună vina nici pe stat şi nici pe împrejurări, ci pe sine însuşi, pe lipsa tăriei sale în credinţă, pe lipsa dragostei sale faţă de Dumnezeu. Că întotdeauna cei ce au trăit în păcat au pus vina pe alţii.

Aceştia-s mereu cu cârteală pe buze. A-ţi fi viaţa mai curată, a te elibera de păcat, o poţi face în orice vreme. Nu te opreşte nimeni, creştine, să te faci mai bun, mai curat, mai cuminte şi mai cu minte! Deci, nu întârzia!” (”Despre durerile oamenilor”)

MĂRTURISIRE DE SUFLET DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA

Eu sunt una dintre cei care au avut bucuria de a ajunge la Mânăstirea Prislop, mlocul unde e îngropat marele duhovnic. Cine intră în acest aşezământ spiritual îi va purta veşnic în suflet amintirea. Păşind pe alei, simţi că pătrunzi într-un alt timp. Urcuşul uşor spre mormântul părintelui îţi dă timpul necesar să te cureţi de gânduri. Când ajungi lângă mormânt te întâmpină o imagine incredibilă: multe flori naturale, proaspete, îmbrăţişează parcă mormântul chiar dacă e mijlocul iernii. Şi-n fiecare zi din an este la fel, ne-a spus o măicuţă.

Câteva scăunele te ajută să te odihneşti puţin. Apoi rugăciunea izvorăşte din sufletul fiecăruia. Lacrimi curg printer gene sau sunt lăsate să scalde în voieobrajii. Din suflet îţi vin destăinuiri pe care în altă parte le-ai dezveli cu greutate.

Trăieşti din plin momentul “spovedaniei”, te simţi eliberat de poveri şi inima începe să-ţi cânte. Apoi… apoi îl simţi pe marele duhovnic în preajma ta. Pare incredibil,dar sufletultău îţi mărturiseşte minunea pe care tocmai o trăieşti. Simţi cum o energie de bine şi pace te-nconjoară.

Începi să-ţimărturiseşti neînţelesurile sau poverile…Iar răspunsul vine de la sine, parcăîţi curge prin trup şi ceva din adâncul fiinţeitale îţi spune că răspunsul este celadevărat, cel de careaveai nevoie, celcare te eliberează şi te înalţă peste griji şi nevoi. Ai convingerea fermă că însuşiduhovnicul cel mare, Arsenie Boca, estecel care te-a cercetat, te-a ascultat, te-a îndrumat.

Uneori tepoate dojeni, dar primeşti cu bucurie “îndreptarea”. Şi stând acolo,la câţiva paşi de mormânt, simţi căeşti într-o lume a încrederii, a împăcării, aacceptării. Sunt trăiri care mai greu ne împacă zi de zisufletul.Aici, la Prislop, ai şansa să trăieşti în sufletul tău pacea.Apoi îţi vin în minte răspunsuri.Descoperi posibilităţi de rezolvare a problemelortale… iar grijile nu-ţi mai par griji, ci încercări peste care ştii că ai puterea de-a le trece. Plecând de acolo, viaţa ta se schimbă. Te vezi într-oaltă lumină, te simţi purificat.

Te simţi mai puternic, mai încrezător, iar legătura cu Dumnezeu devine ceva firesc şi normal. Părintele Arsenie Boca îţi rămâne în suflet ca un prieten drag şi de nădejde. Nici nu maipoţi vorbi despre el la trecut… Şi cum ai mai putea, când acolo, la Prislop, alături de tine alţi zeci şi zeci de oameni l-au simţit lângă ei şi şi-au mărturisitunii altora acea prezenţă.

Apoi mai citeşti câte un articol sau deschizi o carte în care cu bucurie descoperică la fel ca tine au simţit şi trăit alţi oameni… oameni pe care nu i-ai întâlnit niciodată. Cât de mult ne iubeşte Dumnezeu dacă a trimis pe meleagurile noastre un astfel de om cu o atât de măreaţă misiune!

Pagini realizate de Georgeta Heimerl