O poveste straveche Zen
Un tanar a citit toate cartile pe care le-a putut gasi despre Zen. A auzit apoi de cel mai mare maestru Zen, si a reusit sa obtina o intalnire cu el pentru a invata de la el. Cand s-au asezat, tanarul a inceputl sa-i spuna maestrului tot ce stie si a invatat el despre Zen, din cartile lui, spunand ca Zen inseamna asta si Zen inseamna aia, si asa mai departe…
Dupa putin timp, maestrul Zen il cheama pe tanar sa serveasca un ceai, dupa cum era obiceiul. Incepe ritualul de servire a ceaiului, in timp ce tanarul observa cu atentie, nu zicea nimic, numai se apleca cand era servit. Maestrul incepe sa toarne ceai in ceasca studentului. A turnat pana la umplere si apoi a continuat sa toarne. Ceaiul a trecut de marginea cestii si a inceput sa curga pe masa. Maestrul a continuat sa toarne in timp ce ceaiul a inceput sa curga pe podea. Intr-un final, studentul nu s-a mai putut abtine. A urlat, „Opreste-te! Opreste-te din turnat! Ceasca este plina – nu poate intra mai mult in ea!”. Maestrul s-a oprit din turnat si a zis: „Exact ca si aceasta ceasca, mintea ta este plina de propriile opinii si pareri. Cum poti sa inveti altceva, pana nu iti golesti prima data ceasca?”
Asa sunt toti cei care au pornit pe o cale spirituala si nu au ajuns la capat: au acumulat multe cunostiinte si multe practici pe care le aplica mai mult sau mai putin, si atunci cand li se ofera o alternativa mai buna, directa, de evolutie spirituala si un maestru veritabil, nu renunta la nimic din ce au acumulat pana atunci… nu renunta la minte ca sa isi descopere sufletul! E regretabil dar atat de adevarat…
