Muzicoterapia – Repere

Ce este?

Muzicoterapia poate fi definita ca o terapie non-verbala care utilizeaza sunetul şi muzica, sub toate formele sale, în vederea promovării, menţinerii şi restaurării sănătăţii mentale, fizice, emoţionale şi spirituale.

Muzica are multiple calităţti non-verbale, creative, emoţionale şi structurale. Aceste calităţi sunt utilizate în relaţia terapeutică pentru a facilita contactul, interacţiunile, conştientizarea de sine, înţelegerea, exprimarea emoţiilor, comunicarea şi dezvoltarea personală (Canadian Association for Music Therapy, 1994)

Cui se adresează?

Muzicoterapia se adresează unui mare numar de persoane, indiferent de vârstă, maladie sau formare muzicală.

Copii:

• dificultăţi de învăţare
• tulburări senzoriale
• tulburări de comportament
• probleme de dezvoltare
• autism
• maladii psihice
• handicap fizic sau mental
• copii cu nevoi emoţionale ridicate, victime ale abuzului fizic, sexual sau emoţional

Adulţi:

• dezvoltare personală
• handicap fizic sau mental
• dependenţa de substanţe sau alcool
• incarcerare in penitenciare
• maladii psihice
• geriatrie, psiho-geriatrie

Muzicoterapia se poate desfăşura in cadrul şedinţelor individuale sau de grup, în instituţii sau în cabinet privat.

Metode

Identificarea cu muzica este o condiţie esenţialǎ pentru ca terapia prin muzicǎ sǎ funcţioneze. Ea se poate realiza fie prin intermediul tehnicilor active (improvizaţia instrumentală, cântul vocal, compoziţia unei piese muzicale), fie prin tehnicile receptive (audierea unei lucrari muzicale).

1. Muzicoterapia activa se bazeazǎ pe improvizaţia vocalǎ sau instrumentalǎ, precum şi pe compoziţia unor piese muzicale. Improvizaţie se face fie dual, împreunǎ cu muzicoterapeutul, fie în grup. Un instrument simplu, ales în mod liber, reprezintǎ contactul fizic cu realitatea. Acesta îi va permite clientului sǎ se exprime non-verbal şi să pătrundă într-o zonă a minţii poate neexplorată până la acel moment. Alegerea instrumentului muzical are la bazǎ motive psihologice, cel mai adesea ele fiind inconştiente. Graţie tehnicilor active bazate pe improvizaţie, instrumentul ales devine o prelungire a corpului.

Muzicoterapia activǎ este foarte eficientǎ în lucrul cu cei care au dificultăţi în a verbaliza şi are un efect foarte profund prin faptul cǎ permite o mai bunǎ eliberare, defulare a afectivitǎţii sau agresivitǎţii. În cadrul activitǎţii, clientul va renunţa încet încet la mijloacele sale de apǎrare, odatǎ cu jocul improvizatoric şi cu procesul creativ apǎrând şi conştientizarea problemelor existente.

Tehnicile active ale muzicoterapiei nu presupun necesitatea existenţei unor cunoştinte muzicale prealabile ale clientului şi nici nu au ca scop învăţarea cântatului la un instrument. Relaţia terapeut-client este cea care conteaza, muzica fiind doar mijlocul prin care aceasta se consolideaza. Improvizatia muzicala nu este judecată din punct de vedere estetic, ci din punct de vedere al emoţiilor transmise. In timpul improvizaţiei este luat în considerare absolut tot: fiecare mişcare, fiecare gest, fiecare privire, fiecare sunet, fiecare linişte, modul în care se situeaza spaţial atât clientul cât şi terapeutul, poziţia de simetrie/asimetrie dintre cei doi, gradul de simultaitate sau similitudine al discursurilor muzicale etc.

Jocul cu instrumentele, jocul muscular, sunetul obţinut, plǎcerea resimţitǎ odatǎ cu apariţia muzicii, tăcerea, toate acestea vor facilita apariţia comunicǎrii şi a deblocării emoţionale.

2. Muzicoterapia receptivă are la baza muzica înregistrată ce urmează a fi audiată de către client, în compania terapeutului. Atunci când o lucrare muzicalǎ ne impresioneazǎ profund, muzica în sine devine expresia sentimentelor, emoţiilor şi senzaţiilor trǎite. O identificare cu muzica (aici incluzand toate elementele componente ale acesteia, de la ritm şi melodie pâna la orchestraţie), sau cu cel care interpreteazǎ muzica, poate avea efecte foarte puternice la nivel emoţional.

Experienţa identificǎrii cu muzica sau cu instrumentul permite întâlnirea individului cu propriul eu. Muzica poate provoca apariţia amintirilor foarte adânc îngropate. Ea poate elibera tensiunea interioarǎ şi facilitează exprimarea emoţiilor care nu s-au vrut, sau nu au putut fi exprimate verbal. Astfel, clientul poate asocia sau proiecta de-a lungul muzicii o trǎire personalǎ care se elibereazǎ treptat, de asemenea poate avea acces la emoţii până atunci necunoscute sau, dimpotrivă, refulate.

Verbalizarea se realizeazǎ ulterior, în momentul în care clientul va putea discuta cu terapeutul despre ceea ce a resimţit în timpul audiţiei. In situatia în care acesta fie nu poate verbaliza, fie nu doreste, poate totusi comunica un feedback (tot intr-o maniera non-verbală) prin intermediul desenului sau al mişcării corporale.

Concret, ce anume poate realiza muzicoterapia:

Cântul vocal are un rol foarte important în îmbunătăţirea ritmului şi controlului respirator, ajută persoanele cu dificultăţi în exprimare, contribuie la o mai bună articulaţie a cuvintelor. Asumarea efectului pe care propria voce îl produce asupra celorlalţi conduce la dezvoltarea stimei şi acceptării de sine. De asemenea, cântatul în grup facilitează o mai buna conştientizare a celorlalţi şi o mai bună integrare.

Jocul cu instrumentele muzicale permite dezvoltarea independenţei, a stimei de sine, a încrederii şi a propriei discipline. Pentru persoanelor cu dificultăţi de comportament cântatul la un instrument pemite îmbunătăţirea controlului propriilor impulsuri, iar atunci când terapia se face în grup, o mai bună integrare şi atenţie la ceilalţi. Pentru persoanele cu dificultăţi motorii mânuirea instrumentului conduce la ameliorarea coordonării  motricităţii fine şi globale.

Compoziţia unei piese muzicale are efect cathartic şi permite împărtăşirea de sentimente, idei şi experienţe. Scrierea unui cântec facilitează conştientizarea şi acceptarea propriilor emoţii, de asemenea este un mijloc eficient de a explora universul imens al sentimentelor legate de teme fundamentale ale vieţii: libertatea, iubire, pierdere, moarte etc.

Ascultarea muzicală permite dezvoltarea atenţiei şi a memoriei. De asemenea, muzica evocă amintiri şi asociaţii, stimulează gândirea, scoate la suprafaţă imagini şi sentimente refulate urmând ca acestea să fie examinate şi discutate cu terapeutul, în cadrul şedinţei individuale, sau cu ceilalţi membrii ai grupului, în cadrul şedinţelor de grup.

Mituri despre muzicoterapie

Contrar opiniei multora, muzicoterapia nu constă în tehnici de relaxare pe ritmurile unor piese muzicale new-age. Muzicoterapia este un proces terapeutic de lungă durata, asemenea altor psihoterapii, în care relaţia dintre terapeut şi client se clădeşte încetul cu încetul, schimbările survenite în comportamentul clientului apărând pe măsură ce acesta devine într-adevăr conştient de problemele sale şi este pregătit să îmbunătăţească sau să schimbe anumite aspecte ale propriei existenţe.

De asemenea, în muzicoterapia receptivă ideea de farmacopee muzicală nu are o bază solidă de susţinere. O lucrarea muzicală poate da naştere la reacţii total diferite celor care o ascultă, în funcţie de istoria personală a fiecăruia şi de mediul cultural în care a trăit. Muzica preferată a unei persoane poate fi muzica detestată a alteia, astfel încât modul de lucru se schimbă fundamental. Atunci când se începe procesul terapeutic există anumite teste de receptivitate aplicate clientului, în funcţie de care se va stabili viitorul program muzical care va fi parcurs în terapie. Nu contează ce muzică îi place terapeutului, contează doar ceea ce este eficace pentru client (terapeutul fiind pus in poziţia de a lucra, poate, chiar şi cu o muzică pe care el o detestă).

Mitruţ Loredana

Tel: 0724.044.382

Email : loredana.mitrut76@gmail.com, loredana.mitrut@safe-place.ro

Website : http://www.safe-place.ro/echipa/loredana-mitrut/