Geometria sacra a vietii

Dacă priveşti holistic viaţa, nu poţi să nu observi că sfera percepţiilor umane primare nu conţine decât o mică parte – şi din ansamblu şi din detalii – din ceea ce înseamnă realitate. E ca şi cum priveşti o minunată floare a vieţii, 3 D, fractalică până în cel mai mic detaliu atât în sus cât şi în jos. Nu poţi privi decât la nivelul la care te afli şi înţelegere conul incidenţei conştiinţei tale, cel puţin nu atâta timp cât eşti extins ca prezenţă doar în simţurile primare, cele 5, numărul dimensiunii în care ne aflăm acum ca prezenţe con-centrice spiritului nostru. Eşti practic legat la nivelul tău evolutiv de “patternul” (modelul) pe care îl poţi înţelege. Acest cerc al înţelegerii este practic proiecţia luminii conştienţei pe planul mentalului tău, pentru că dacă fiinţa ta, cu tot ceea ce înseamnă ea, prezenţa spirituală, sufletească şi fizică este un obiect tridimensional, percepţia realităţii pe care noi avem este bi-dimensională şi înseamnă proiecţia REALITĂŢII în forme simple, pe care le putem înţelege.

În desenul minunat al Floarei Vieţii, găseşti tot ce îţi trebuie ca să înţelegi legăturile subtile care există în Univers, să le poţi lega între ele. Este identică matricei energetice care ne leagă pe toţi în UNU. Este similară complexului legilor fizice care guvernează materia, este algoritmul care structurează viaţa în forme geometrice: un punct de lumină, un cerc de prieteni, sfera înţelegerii. Ca orice corp geometric, cel uman este construit după extraordinare proporţionalităţi şi relaţii matematice, dar în acelaşi timp primind şi frumuseţea fără margini a poeziei vieţii.

Să privim mai întâi la cel mai mic nivel la care vasta majoritate are acces, privind printr-un microscop, celulele. Să intrăm în lumea fascinantă a micului (de fapt e doar într-un fel mic, doar raportat la dimensiunea corpului fizic şi al acuităţii vizuale) şi să privim primele clipe de existenţă ale unei fiinţe, a ta, a mea, a OM-ului.

E fascinant să regăseşti în desenul menţionat mai sus elementele de bază la care simţurile noastre au acces, exact în forma acelor cercuri intersectate, celule care se multiplică prin impuslusl energetic ce există la nivel informaţional şi care le dă forma ce după cele 9 luni de sarcină se materializează în corpul micuţei/micuţului. Dar ştii ce e şi mai extraordinar? Faptul că în momentul în care floarea vieţii a prins formă, organismul multicelular format devine INIMĂ şi începe să bată, primeşte vizita noului spirit, harul acestuia suflă între perfectele cercuri pornind mişcarea de rotaţie ce îi va conferi spiritului locul de şedere în planul fizic pentru anii pe care şi i-a ales pentru vizita actuală. Dacă urmăreşti şi simbolurile incluse în floarea vieţii (sămânţa vieţii) ai să le identifici în ciclul de dezvoltare intra-uterină ca momente cheie în dezvoltarea fătului. Similar universului, născut din concentrarea maximă de intenţie a lui Dumnezeu şi împăturind energia masculină în elctricitatea geometrică a unui fractal în sfera perfecţiunii materne a principiului feminin, rezultă VIAŢĂ (în plan fizic, cu corp fizic).

Să privim acum la un nivel puţin diferit al fractalului numit realitate: CERCUL de prieteni. Intersectate sunt influenţele care se crează între cei care se includ în acest cerc. Pentru că, în momentul în care, conştient, programezi o lucrare în care se implică mai multe persoane legături nevăzute se crează între participanţi, iar atunci când acestea au multe puncte în comun şi funcţionează ca prieteni acestea sunt cu atât mai puternice cu cât legătura e mai strânsă, cu cât sferele celor doi sunt mai apropiate în cercul comun. Acelaşi desen minunat, aceleaşi intersecţii perfecte, aceleaşi realţii matematic-poetice între participanţi.

Să mergem un pas înainte şi să vedem marginea cealaltă: scara Universului. Nu putem merge până în capătul pe care îl considerăm noi marginea universului dar putem, cu ajutorul telescopaelor de mare putere să ne extindem puţin conştienţa. Galaxiile, privite obiectiv sunt nişte mari bule de energie sferică ce conţin nişte sfere mai mici. La această scară devine evidentă, dar numai în urma observaţiei îndelungate, datorită scării mari a sistemului de referinţă – proporţional cu mişcarea temporală pe careo sesizăm şi opus mişcării celulare rapide, caracteristică niveului mai fin, de vibraţie mai înaltă – mişcarea, dinamica şi intenţia. Astfel, punem baza unei noi forme geometrice despre care trebuie să vorbim: TRIUNGHIUL.

Nu am ales să exemplific cu un tetraedru, deşi forma aceea e mai puternică decât piramida pătrată tocmai pentru a putea surpinde ambele aspecte ale celor două forme geometrice pe care civilizaţiile antice le-au uzitat atât de mult în lucrările lor cele mai speciale. Practic toate civilizaţiile post-potop au construit cel puţin o piramidă, iar realizările acestora sunt atât de marcante şi de uluitoare pe lângă faptul că multe dintre ele au dăinuit, încât ele poartă în esenţa lor limba pierdută a acestora. Pentru că baza pe care se aşează este un pătrat, aici găsim soliditatea, înţelepciunea şi deschiderea pe care o regăsim intrinsec în cazul crucii (aici interiorizată, radiind în interior, iar în cazul crucii exteriorizată, iluminând) aceste caracteristici fiind exact cele pe care un constructor al unui edificiu închinat infinitului îl caută. Apoi este triunghiul, forma nedeformabilă, perfecţiunea structurală, treimea pogorâtă, cercul în care dorinţele se materializează (energie, informaţie şi algoritm). Este prima formă plană ce structurează în ea imaginea clară a omului, a vieţii cu aspectele sale duale vizibile şi cu vârful opus, nevăzut al aspectelor invizibile. e practic forma cea mai puternică pentru alchimie. Apoi, folosind proporţii ce s-au păstrat şi în antichitate şi le găsim amprentate atât în civilizaţia greacă cât şi romană (ca să exemplificăm cu ceva palpabil pentru locuitorul spaţiului european) în proporţiile de aur, în structura ordinelor antice şamd.

Nu putem avea pretenţia că putem acoperi într-un articol tot ceea ce se întâmplă în matricea geometrică a planului conştiinţei dar putem să atragem atenţia asupra unui aspect interesant: la fel cum runele au un efect cuantificabil asupra celor care le folosesc sau a simbolurilor cu care Reiki lucrează, geometria sacră modifică conştiinţa. Absolut toţi cei care au început să o studieze, să deseneze, să contemple aceste dovezi ale perfecţiunii fără margine a lumii, care este Dumnezeu, orice fel de inteacţiune au avut cu acest aspect al informaţiei, au găsit mai devreme sau mai târziu elemente din Sinele lor Superior ieşind la suprafaţă. Pentru că între simbolistica evidentă, forma ce concentrează energia într-un mod aparte funcţionează exact ca un magnet, sau ca stringurile ce formează forţele de atracţie slabă (nucleu – electroni) sau gravitaţionale (de tip stea – planetă sau galaxie – sisteme solar – planetare) ţinând în apropiere prezenţa de care are nevie ca sp se manifeste: SPIRITUL. GEOMETRIA SACRĂ A MATERIEI, practic esenţa acesteia, traducerea la un alt nivel, mult mai subtil, al materiei (de fapt traducrea are loc pe o axă descendentă dinspre spirit către materie, dar logic se poate urmări firul înapoi şi ascendent). Aşa că data viitoare când priveşti floarea vieţii sau un rumicub încearcă să vezi dincolo de forma primară în esenţă.

De Filip Razvan