A trai fara teama

A trăi fără teamă este o condiţie indispensabilă pentru ca sufletul să se trezească şi să înflorească. Teama de moarte, teama de a nu ne pierde situaţia, teama de a avea o opinie, teama de a merge împotriva curentului , teama de a fi diferit, teama de a fi nou, ne închide sufleteşte, ne face mecanici, ne face să ne adaptăm fără împotrivire (orbeşte) la tradiţie, ne face să credem orbeşte (ne face dogmatici) şi să acceptăm fără discernământ autoritatea oricare ar fi ea. Când suntem cuprinşi de teamă nu putem fi spontani, nu putem fii noi înşine, ne pierdem subtilitatea şi simplitatea. Dar, dacă reuşim să ne eliberăm cu adevărat de teamă, nu în teorie sau în ideal şi nu numai din punct de vedere al exteriorului, ci într-o manieră autentică, interioară, profundă, fiecare dintre noi devine capabil să fie o fiinţă umană diferită, cu sufletul trezit.

Teama apare acolo unde domină un spirit competitiv, indiferent că este vorba de un sistem educaţional sau de viaţa însăşi. A avea teamă de a nu fi un om însemnat, de a nu fi „cineva”, de a nu reuşi, de a nu parveni, este rădăcina însăşi a spiritului competitiv, care de cele mai multe ori ne face să acţionăm ca şi cum am fi lipsiţi de suflet (după principiul că scopul scuză mijloacele). A trăi fără teamă, fără a exercita vreo presiune este o problemă interioară complexă care trebuie rezolvată. De aceea trebuie să descoperim, să vedem clar de ce anume ne este teamă şi să urmărim să depăşim această frică, dar nu în teorie sau numai din gură, ci în mod efectiv. Atunci, în toate situaţiile vieţii vom fi plini de spontaneitate, de prospeţime şi de inocenţă.

de Yoga integrala, extrase din învăţăturile lui Krishnamurti