Schimbarea e singurul lucru stabil în viaţă

“Nici viitorul nu mai e ceea ce-a fost”, spunea un prieten de-al meu, unul cu mintea creativă, deschisă spre paradox, contemplând cu simpatie o bunicuţă de 76 de ani care tocmai chat uia de zor pe skype cu nepoţeii din Canada. Transformările din mediul nostrum de viaţă se produc cu o viteză uluitoare.
Practic, singurul lucru stabil în viaţa noastră este schimbarea. O schimbare continuă ce se accelerează pe zi ce trece. Doar cei care se pot adapta acestor schimbări, cei creativi se pot menţine pe val; ceilalţi vor fi inevitabil marginalizaţi, vor ajunge să privească de la periferie nedumeriţi şi cu oarecare nostalgie acest spectacol nebun al vieţii, în care ei nu-şi maigăsesc locul.

Dacă pe vremuri era suficient să înveţi bine o meserie pentru ca aceasta să-ţi asigure un trai decent pentru toată viaţa, astăzi oamenii îşi schimbă locul de muncă în medie o dată la trei ani. Unii forţaţi de împrejurări, alţi în speranţa unui câştig mai bun, iar alţii pur şi simplu de dragul schimbării. Nici un tânăr din ziua de azi nu mai visează să-şi petreacă toată viaţa legat de un singur loc de muncă.

Vrem să învăţăm lucruri noi, vrem să experimentăm mereu altceva, vrem să trăim mai multe vieţi într-una singură… E bine? E rău? Cine poate să spună? Cert este că dorinţa de schimbare este în atmosferă – e o caracteristică a epocii noastre. Trebuie să o acceptăm ca atare, să ne adaptăm, şi – de ce nu? – chiar să ne bucurăm de aceasta.

Chiar şi pentru simplul motiv că suntem obligaţi să rămânem mereu treji, mereu gata de acţiune, mereu deschişi către nou… Trebuie să ne re-inventăm viaţa aproape fiecare zi. Ceea ce a fost valabil ieri, astăzi nu mai funcţionează, ceea ce învăţăm azi nu ne mai serveşte la nimic mâine. Problemele de azi nu se pot rezolva cu soluţiile de ieri. Nu ne putem culca pe-o ureche. Trebuie să învăţăm să redevenim creativi. Şcoala tradiţională trebuie să se transforme dintr-un loc unde cândva învăţam lucruri, într-un spaţiu unde învăţăm să învăţăm. Aşa că să ne pregătim pentru “lifelong learning”.

Fiecare copil e un artist
Un alt fenomen interesant, specific epocii noastre: dacă pe vremuri cei mai în vârstă obişnuiau să-şi împărtăşească din cunoştinţele şi experienţa lor de viaţă copiilor şi tinerilor, azi lucrurile stau exact invers. Şi e firesc să fie aşa. La ce i-ar ajuta de exemplu pe tinerii de azi cunoştinţele şi experienţele noastre accumulate pe vremea comunismului? Noi, adulţii, trebuie să ne obişnuim să învăţăm de la tineri, de la copii.

Ei sunt mai ancoraţi în realitatea cotidiană, şi mai mult decât atât, ei sunt încă liberi şi creativi, tocmai pentru că nu s-au încărcat cu o experienţă de viaţă care să-I rigidizeze.Picasso spunea că “fiecare copil este un artist, problema este cum să facem să rămână artist şi când creşte”.

Aceasta e o mare responsabilitate pe care adulţii ar trebui să şi-o asume. Şi apoi, ce să facă cei care au crescut deja, şi datorită educaţiei inadecvate şi-au pierdut capacitatea de a-şi folosi capacităţile creative înnăscute? Ce vor face ei astăzi, când creativitatea a devenit un bun de marepreţ pe piaţa locurilor de muncă? Toate marile companii se luptă să angajeze persoane creative, care să poată să le asigure capacitatea de a se reînnoi şi a se menţine pe piaţă. Oamenii nonconformişti, care sunt capabili să vadă lucrurile altfel decât ceilalţi, sunt implicaţi din ce în ce mai mult în procesul de luare a deciziilor.

Din ce în ce mai mulţi manageri îşi dau seama că, pentru a obţine perspective atât de necesară inovaţiei, trebuie să garanteze accesul celor care ies din tipare în procesul strategic de luare a deciziilor. Steve Jobs de la compania Apple spunea: “N-are nici un sens să angajezi oameni talentaţi şi apoi să le spui ce să facă. Noi angajăm oameni talentaţi care să ne spună ce să facem.” Viitorul aparţine oamenilor creative Talentul înfloreşte acolo unde găseşte flexibilitate. Liderii excepţionali se bazează întotdeauna pe diferenţe. Rolul liderului este să se îngrijească să asigure un teren fertil, pe care fiecare individ în parte îşi poate dezvolta forţele specifice şi îşi poate manifesta din plin creativitatea. “Companiile inovatoare apreciază varietatea vocilor”, constată cei doi autori nonconformişti ale cărţilor de mare succes „Funky Business” şi „Karaoke Capitalism”.

Asistăm azi la un fenomen interesant: puterea decizională se transferă treptat de la stăpânul care conducea după reguli la cei care nu respectă regulile, precum şi la cei capabili să creeze noi reguli. Viitorul aparţine fără îndoială oamenilor creativi. Ne îndreptăm vertiginous spre era Creatocraţiei. Iar pentru a putea supravieţui şi a obţine succesul în această nouă eră, atât ca indivizi, cât şi ca oameni de afaceri, trebuie să avem îndrăzneala de a fi diferiţi. Numai imaginaţia şi autenticitatea ne pot plasa în fluxul evenimentelor. Respectarea obsesivă a unor reguli rigide ne menţine la stadiul imitării. “E mai bine să dai greş în originalitate decât să ai succes în imitaţie”, spunea Hermann Melville. Aşa că a venit vremea ca, în loc să ne jucăm de-a adulţii, noi, adulţii să începem să ne jucăm. Să ne jucăm pur şi simplu, de dragul jocului…

IIstvan Csibi
Trainer curs creativitate