Horoscop genetic: telomerii şi durata vieţii

O metodă ştiinţifică care studiază fragmente de ADN ar putea să prevadă şansa noastră de a trăi mai mult sau mai puţin cu o precizie destul de mare. Un adevărat horoscop genetic. Vorbim astăzi pe scurt despre metoda folosită şi despre primele rezultate.

Cititul în palmă, în cărţi, în cafea ori în orice altceva, scrutarea stelelor în cadrul astrologiei, horoscopul, sunt câteva dintre metodele pe care, cu mai mult sau mai puţin succes, oamenii le folosesc pentru a avea informaţii despre evenimentele importante din viaţa ori chiar despre durata vieţii. Niciuna dintre aceste metode nu este ştiinţifică. Interesul oamenilor însă pentru acest gen de activităţi este enorm; cu toţi am dori să trăim cât mai mult şi ne-am simţi mai bine dacă cineva ne-ar spune că aşa ceva este scris în stele sau în cărţi, în palma mâinii sau în zaţul de cafea. Iată însă că o metodă ştiinţifică, cu adevărat ştiinţifică, care studiază fragmente de ADN, ar putea să prevadă şansa noastră de a trăi mai mult sau mai puţin, cu o precizie destul de mare.

Un grup de oameni de ştiintă de la University of Glasgow a publicat recent un articol în revista “Proceedings of the National Academy of Sciences USA” în care a prezentat rezultatele unui studiu care prezintă dovezi ale legăturii dintre durata vieţii şi lungimea telomerilor. Această legătură era cunoscută de ceva vreme, însă studiul echipei de la Glasgow a reuşit să prezinte măsurători cantitative.

Telomerii sunt fragmente da ADN aflate la extremităţile cromozomilor. Dacă ne putem permite o comparaţie, sunt ca şi partea finală (cea cu ceara) a şireturilor, care nu lasă şiretul să se deșire. Atunci când ADN-ul se divide este posibil să se piardă o mică parte finală a cromozomilor – ceea ce, evident, afectează în mod negativ evoluţia şi funcționalitatea celulei. Telomerii protejează această parte finală a cromozomilor în procesul de diviziune. În fiecare diviziune însă, telomerii sunt la rândul lor afectaţi şi pierd o mică bucăţică, până se ajunge, după multe diviziuni celulare, să nu mai rămână… nimic. În acest moment, structura celulei este afectată, aceasta moare sau începe să aibă defecte grave de funcţionare.

Vedem deci că telomerii au un rol extrem de important şi determină practic de câte ori celulele se pot divide fără să fie afectate. Cu cât mai lung este telomerul, cu atât mai multe diviziuni pot avea loc – deci individul poate trăi mai mult (ţinând cont de faptul că numărul de diviziuni ale celulelor este proporţional cu lungimea vieţii).

Ce au făcut oamenii de ştiinţă de la Glasgow?

Au efectuat un studiu asupra a 99 de cinteze zebrate. Cercetătorii au măsurat lungimea telomerilor acestor păsări de-a lungul întregii lor vieţi, din eşantioane de sânge pe care le-au prelevat cu regularitate. Păsările au fost lăsate să trăiască până la moartea lor naturală. Prima pasăre a murit după doar 6 luni, iar cea mai longevivă a supravieţuit 9 ani.

Pentru toate păsările a fost observată o corelaţie între durata de viaţă şi lungimea telomerilor. Cea mai bună corelaţie a fost observată cu telomerii prelevaţi când păsările aveau 25 de zile. Păsările care au trăit mai mult aveau cei mai lungi telomeri.

Un astfel de studiu în cazul oamenilor este mult mai complicat – ţinând cont atât de durata de viaţă mult mai îndelungată, cât şi de faptul că aceasta este afectată de factori ambientali şi culturali cu efecte greu de evaluat.

Totuşi, se pare că telomerii pot da indicaţii destul de serioase asupra lungimii vieţii – cu cât mai lungi sunt aceşti telomeri, cu atâta posibilitatea unei vieţi îndelungate este mai mare; fără să existe însă o certitudine că aşa va fi.

Acest gen de studii continuă şi vom avea, desigur, informaţii mai precise în viitor.

Telomerii lungi ne pot da, într-adevăr, speranţa de a trăi până la 100 de ani. Nu sunt însă o garanţie pentru o viaţă lungă. Modul în care trăim, alimentaţia, stresul şi alţi mulţi factori sunt, la rândul lor, extrem de importanţi.

Cătălina Oana Curceanu