Femeia din oglinda

Astazi te provoc.

Te provoc sa te uiti la tine, sa vorbesti cu tine, sa te descoperi, sa te iubesti. Hai, du-te spre cea mai mare oglinga pe care o ai in casa si uita-te in ea. Stai tu cu tine, 5 minute in fata ei. Ce vezi? Iti palce ce vezi?

Nu iti place ce vezi?

Te poti uita mai mult de 5 minute sau nu?Daca raspunsul tau este da, bravo, te felicit, esti un mic Narcis . Iar daca nu te poti uita mai mult de 2, 3 minute, inseamna ca nu iti place ce vezi, nu esti multumit cu tine, cu ce reflecta oginda, vrei sa schimbi foarte multe la aspectul tau fizic.

De obicei, oamenii cand se privesc in oglinda, isi vad defectele, am un cos, cateva kg in plus sau in minus, am nasul prea mare, buzele subtiri, am picioarele strambe, mainile goarse etc.

Exact cum te vezi tu in oglinda, asa te percep si oamenii din jurul tau, fizicul este cartea ta de vizita, cu asta te prezinti la prima vedere, la primul impact, nu cu inteligenta, charisma, empatia, bunatatea s.a.m.d.

Se vad si aceste lucruri, ce ai sadit dincolo de corpul tau, de masca, atitudine, caracter si personalitate se numesc ele.

Sunt sigura ca ai auzit de multe ori expresia „nu e asa dragut/draguta, dar are un suflet bun”. Te rog sa imi explici si mie, eu nu inteleg, cum sa ai un suflet bun si nu esti „draguta”. As vrea sa fim realisti, noi oamenii tindem spre perfectiune, spre evolutie(sau cel putin mie imi place sa cred asta) si vrem mult de la noi, vrem sa ne depasim limitele, sa castigam premii, sa se vorbeasca despre noi in viata sau dupa moartea noastra, iar eu nu-mi aduc aminte sa fi spus cineva despre Freud ca „a fost un barbat cu suflet bun”. Evident ca nu, a fost un geniu, tatal psihanalizei, un barbat bine.

Asadar, daca cartea ta de vizita este exteriorul, hai sa lucram la interior. Poate nu mai intelegi nimic acum, imediat iti explic.

Am spus ca ne folosim de trup si fata ca de o masca, toata lumea se poate „farda”, mergem la sala, tinem diete, facem operatii chirurgicale, ne alegem hainele care ne ascund defectele si ne evidentiaza calitatile, ne accesorizam, ne machiem, ne dam cu crema, cu parfum etc. Si la sfarsitul zilei, ajungem acasa, ne lasam masca jos, hainele de teatru, machiajul de clovn si ne punem in pat, noi cu gandurile noastre sau si mai rau pentru a nu ne auzi propriile ganduri, ne ocupam mintea, citit, filme, jocuri interactive, messenger, facebook, vorbit la telefon.

SSSSSSTTTTTTOOOOOOPPPP!!!!! GGGGAAAATTAAAA!!!!

Nu ai obosit sa tot fugi de tine? Cat crezi ca mai poti fugi? Cat crezi ca te mai poti minti?

Spune-mi sincer, cand a fost ultima data cand ai stat de vorba cu tine, cand te-ai ascultat? Corpul iti vorbeste, mintea iti vorbeste, sufletul te striga!!! Si tu? Ce faci? Le ignori. Bravo, si ele te ignora pe tine.

Oamenii au exact cat isi doresc, nici mai mult si nici mai putin, de ce crezi ca atarna pielea pe tine si colacii la burta sunt din ce in ce mai pufosi, de ce te uiti in garderoba si nu iti mai place nimic, nu ai pofta de viata, nu vrei sa te mai aranjezi, spui ca cine te iubeste te iubeste si asa.

Hai serios, pana unde poate duce ignoranta ta?

Pana vei ajunge la anorexie, bulimie, depresie, snobism, mediocritate, impulsivitate necontrolata, frustrare si lista poate continua dar ma opresc aici.

Stiu ca nu asta ai vrut sa auzi de la mine si crede-ma nici eu nu voriam sa aud asemenea cuvinte de la prietenele mele. Si eu am stat in mocirla 22 de ani, m-am ignorat, nu am vurt sa ma cunosc, sa vorbesc cu mine, ma minteam intr-una, ca imi este bine, ca ceea ce simt este autentic, eu nu ma schimb pentru nimeni, lumea sa se schimbe pentru mine.

Pana m-am trezit intr-o zi de Craciun, singura, fara iubit, cu un anturaj care se hranea din nefericirea mea, cu regrete tardive si inutile, cu un gol in suflet inimaginabil. Ce realizasem eu pana la 22 de ani?

NIMIC! A BIG SHIT, cum zic americanii.

Terminasem o facultate de psihologie de care eram mandra, dar nu facem nimic cu tot ce acumulasem, nu aveam o proiectie clara a viitorului meu, traiam pe banii lui tata, cumparam compusliv tot ce imi cadea in mana, petreceri saptamanal, alcool, tutun, ma antrenam intr-un joc de seducere al barbatilor, stiam ca la asta eram buna, avem impresia de un vag control.

Nu imi dadeam seama ca o parte din mine urla dupa ajutor, era disperata sa o salvez, vroia sa iasa afara din mine, nu ma mai suporta. Pana am dat de intrebarile care m-au marcat. Citeam pe un site al unei colege, un articol motivational. Si acolo erau.

Ce ai realizat anul acesta?

Cu ce te mandresti?

Cum ai evoluat?

Ce iubesti la tine?

Cati bani dai pe educatia ta?

Si atunci a venit raspunsul, precum eruptia unui vulcan: NIMIC! ZERO!

Instant am inceput sa plang si nu stiam de ce, in sfarsit a vorbit vocea din interiorul meu, a gasit o modalitate prin care a prins glas. A fost crunt, ma simteam atat de goala in interior, ma uitam in jur la toate hainele de firma, la posete, la pantofi, la farduri, la telefon si chiar la laptopul de pe ceare citeam articolul. Cu ele ma machiam eu, ele erau masca mea, masca sociala. Atunci am realizat ca eu fugeam de mine, nu ma vroiam, nu ma iubeam, nu ma respectam, doream sa fiu altcineva, nu stiam sa ma apreciez.

Trebuia sa fug iar de aceste ganduri, nu puteam accepta realitatea; a urmat un Carciun amar imbibat in alcool si un revelion in care eu eram doar spectator la ce se intampla in jurul meu, pe scena era o piesa de comedie, dar mie mi se parea drama pura. Era drama mea, iar eu aveam rolul principal, castigasem premiul pentru cea mai buna actrita in fiecare an, si eram mandra de asta. Eram buna. Nu conta ca imi faceam rau, eram buna, victima isi urmeaza calaul, stie ca ii face rau, dar nu il poate parasi, eram ca in romanul „Patul lui Procust”, cand patul era mic eu imi taiam picioarele pentru a incapea in el, iar cand patul era prea mare, ma chinuiam, ma trageam de membre pentru a mi le lungi, pentru a ma potrivi marimii patului. Cand lucrurile mergeau pe un fagas bun, eu ma chinuiam fizic si psihic, ma „maltratram”, trebuia sa revin pe drumul meu sau daca nu imi placea ce alegeam, gaseam eu o solutie sa-mi placa. Mancam rahat invelit in prajitura.

Am inceput sa scriu, sa ma descarc, am plans, am injurat, am blestemat, am cazut, m-am lovit, am ramas cu multe cicatricii si am gasit forta sa ma ridic, sa lupt, sa lupt pentru mine. Nu ma mai suportam, miroseam a ignoranta. Era insuportabil. Prietenele mele de atunci, vedeau acest lucuru, si ma incurajau sa merg pe cale ignorantei. Normal, si ele erau la fel, nu puteau accepta pe cineva mai sus decat ele, le lezam, daca am intrat in hora aia trebuia sa joc.

Imi aduc aminte de zilele petrecute la cafea cu ele, mereu se plangeau ca le lipsesc lucruri si oameni din viata lor, ca vor sa-si schimbe iubitul, locul de muncam, familia, orasul, tara, vorbeau despre vietile altora, daca a lor nu era interesanta, trebuia sa vorbeasca despre altcineva, despre vedetele de la tv, ce au mai facut, ce haine si-au luat, ce iubit au in prezent, iar eu aveam rolul pasiv, sau de terapeut, nu de prieten cum ar trebui sa fie intr-o relatie de prietenie.

De ce trebuie sa il asteptam pe fat-frumos pe cal alb sa vina sa ne slaveze din viata noastra incolora? De ce mereu ii investim pe altii cu putere, de ce ei decid pentru noi? De unde atata lipsa de atitudine si curaj?

Poate veni dintr-un climat neprielnic pe care l-am avut in familie, dar astazi nu sunt Freud

Vroiam sa-ti impartasesc din povestea mea, pentru a vedea ca nu esti singura care joaca rolulri pe scena vietii, nu esti singura care poarta masti, nu esti singura care se minte pe sine. Cum eu am gasit calea de a ma opri, asa o vei gasi si tu, am mare incredere in tine.

Stai de vorba cu tine, fa-ti un bilant, ce iti place si ce nu la tine. As vrea sa fii cat mai sincera, e greu, vei avea tendinta sa te minti, nu uita ca eu ma minteam de 22 de ani, dar salvarea este extazul dus la extrem. Scrie, fa o lista, sau scrie intr-un jurnal, vorbeste cu familia, cu prietenii in care poti avea incredere, cere-le sa iti spuna cum te vad ei, cu defecte si calitati. Apoi compara cu listele tale, nu trebuie sa te lasi influentat de parerea celor din jur, dar uneori o parere obiectiva merita ascultata.

O sa fie greu primele zile, nu o sa-ti placa ce descoperi, o sa urli, o sa injuri, o sa zici ca sunt nebuna, ca tu nu trebuie sa fii „reparata” esti buna asa, insa eu nu vreau sa modific nimic la personalitatea ta, vreau doar sa scoti acel potential nevalorificat din tine si sa te iubesti. Vreau sa inveti sa te uiti in oglinda ca un adevarat Narcis. Vreau sa te respecti, sa te apreciezi, sa te joci cu defectele tale, sa scoti tot ce ai mai bun din tine si sa nu iti fie teama, nu ai de ce.

ESTI MINUNATA. HAI CURAJ!!!!!

Iesi de sub cochilia aia care te acapara, care iti intuneca vederea, care te „proteja” , arata-te in toata frumusetea ta. Da, esti minunata, si am sa ti-o repet pana ma vei crede si pana o vei crede si tu.

Practica fara teorie nu exista si nici teorie fara practica, si cum noi oamenii invatam mai bine din practica decat din teorie, am sa-ti impartasesc din secretele mele de reusita.

Un exercitiu foarte bun care pe mine m-a ajutat si sigur o sa-ti placa este urmatorul:

*Scrie pe o foaie A4, colorata ar fi indicat, propozitii motivationale, de genul, sunt frumoasa, am incredere in mine, ma respect, sunt puternica, sunt curajoasa, sunt ambitioasa, sunt perseverenta etc. Si lipeste-le in locuri accesibile tie sau pe un singur perete.

*Poti pune poze cu cei dragi tie, momente importante, marcante din viata ta.

*Pe oglinga din baie ar fi indicate post-it-urile pe care poti scrie cuvinte frumoase despre corpul tau si de fiecare data cand te uiti in oglinda sa le citesti.

*Poti ruga prietenii sa scrie ceva pentru tine pe coli si apoi sa le atasezi pe perete.

*Iti poti scrie obiectivele, telurile, planurile de viitor.

*Daca vrei sa iti schimbi casa, pune o poza cu casa visurilor tale, exact asa cum iti doresti, imaginea sa includa si interiorul si exteriorul casei.

*Daca vrei sa iti schimbi locul de munca, scrie cum vrei sa fie el, cum sunt colegii, managerul, cum sunt relatile dintre voi, cum arata biroul tau, scrie tot ce ai in cap.

*Daca vrei un iubit, scrie cum vrei sa fie el, de la fizic, la psihic, emotional, intelectual, sexual, statut social.

*Daca vrei sa-ti imbunatatesti relatia cu copiii tai, scrie in detaliu cum ai vrea sa fie, doar cuvinte pozitive.

Eu am un perete in camera unde imi petrec cel mai mult timp, e camera mea de creatie, aici scriu, aici invat, aici iubesc si daruiesc iubire. Si iti pot spune ca in 7 luni am vazut schimbari radicale la mine. Mi-am apreciat prietenii adevarati, m-am debarasat de grupul de oameni care ma trageau in jos dupa ei, am renuntat la tv, la reviste modene, la viata mea de parazit.

Acum am relatii sanatoase cu cei din jur, cu familia, cu prietenii, cu iubitul, cu oamenii care tin la mine si sunt importanti, am un scop, am un tel, fac ceva cu meseria mea, nu mai am relatii dependete si toxice, am un program sanatos de viata, am hobby-uri, ma motivez zilnic pentru a evolua si a lasa o lume mai buna in urma mea si stiu sigur ca nu se va vorbi despre mine ca fiind “fata aia mai putin draguta si cu un suflet bun.”

Eu sunt o femeie minunata, o persoana echilibrata, un copil rebel si o femeie seducatoare si inteligenta, un foarte bun psihoterapeut, o fiica de care parintii mei se mandresc, o sora si matusa responsabila, o prietena pe care apropiatii se pot baza si cea mai buna iubita din lume. Asa se va vorbi si peste ani si chiar mult mai bine.

Nu ma intelege gresit, nu iti spun sa iti faci o imagine sociala buna si tu sa fii nesatifacuta. Ai tot purtat masti pana acum, te-ai machiat in toate culorile, te-ai imbracat dupa ultima moda, ai fost un bun ascultator si executor, si nimeni nu te-a premiat. Premiile se dau pentru note mari, pentru cel mai bun in meseria lui, pentru o descoperire noua, pentru realizari exceptionale. Vreau sa fii cea mai buna dintre cei mai buni. Pentru asta trebuie sa fii intr-o armonie cu tine, sa te iubesti asa cum esti, cu calitati si defecte, sa te respecti, sa ceri mai mult de la tine, stiu ca poti, poti sa evoluezi, sa-ti atingi telurile, sa luminezi drumul pe care pasii tai se indreapta. Acela e drumul bun, drumul ales de tine, il poti presara cu ce vrei tu, nimeni nu-ti poate arata alta cale, nu te poate indruma pe alt drum, tu esti puternica si stapana pe deciziile tale.

Ai ales corect, ai ales bine citind acest articol, vei alege bine facand curatenie in viata ta, aruncand lucrurile, ideile, convingerile, oamenii care nu iti sunt de folos, toxici, si vei marege pe calea ta, alaturi pe persoana minunata care esti tu, de lucrurile si oamenii importanti din viata ta.

Nu uita, cel mai mare dusman al nostru, suntem noi insine, doar tu ai puterea sa-ti faci viata placuta sau neplacuta, tu investesti oamenii cu putere, ei nu au putere asupra ta, nu te pot influenta. Fii prietenul tau cel mai apropiat, mama si tata, iubit si iubita, invatator, avocat, bucatar, antrenor, fii ceea ce vrei tu, indrazneste! Vei desoperi atatea lucruri minunate la tine, vei vrea sa strigi in gura mare cand iesi pe strada ce fiinta minunata esti.

“Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.” Peter O’Toole

Fiecare om este unic si irepetabil, in 6 miliarde de ani nu a mai fost un om ca si tine si nici nu o sa mai fie, esti o binecuvantare, realizaeaza acest lucru si bucura-te de tine. Lasa mastile jos si fii tu!!!!

Cu drag,

Lavinia Nica