Descifrarea emotiilor
Agresivitate – are mai multe nuanțe şi intensități (iritare, furie, resentiment, ranchiună, ură, violență);
- este trăirea cea mai condamnată din punct de vedere social şi religios (atât exprimarea sa, cât şi resimțirea acesteia);
- agresivitatea acoperă ceva important pentru sine, o rană veche pe care persoana se străduieşte să o ignore, dar care se vrea auzită; • agresivitatea protejază cumva împotriva suferinței care ar fi destul de copleşitoare, dacă i s-ar acorda atenție (de aceea, un om agresiv necesită mult curaj pentru a privi înauntru şi a-şi accepta durerea).
Furie – o emoție instinctivă inițial, deoarece se trezeşte când detectăm o amenințare a vieții sau o încălcare a limitelor;
- fiecare manifestare impulsivă a furiei reprezintă o barieră în calea conştientizării şi explorării sale;
- furia are la bază o durere, este un semnal că te afli in suferință, o suferință legată de sentimentul de neputință şi al lipsei de valoare;
- este mai uşor să devenim nervoşi decât să ne recunoaştem durerea şi neputința şi să le ascultăm.
Disperare – arată o pierdere a speranței, este o stare de neîncredere şi de nesiguranță puternică.
Culpabilitate (vinovăție) – o emoție foarte complexă, dovada unui conflict interior între dragoste şi agresivitate;
- este semnul unor conflicte de ordin moral;
- este o emoție ce ne ajută să ne reglăm comportamentul şi interacțiunea socială;
- când capătă proporții exagerate se poate manifesta oricând şi poate copleşi persoana, care simte, de fapt, în interior, o agresivitate puternică şi aspru condamnată.
Bucurie – reflectă o stare de echilibru al corpului şi al psihicului, un nivel ridicat de activism, ageritate, încredere, deschidere, siguranță.
Ură – avem tendința de a o considera drept cel mai reprimabil sentiment uman;
- are legatură cu experiențele avute într-o perioadă în care eram mult prea neputincioşi pentru a riposta, pentru a ne proteja, experiențe bazate pe nedreptate şi umilire, pe care am fost forțați să le tolerăm;
- în momentul actual resimțirea urii față de o persoană care ne tortureaza fizic şi psihic şi față de care ne simțim într-o stare de dependență este o stare perfect normală, care ne arată dimensiunea durerii neputinței de a ne elibera din această situație;
- ura este un sentiment la fel ca şi celelalte, dar exacerbarea acestor sentimente ne poate arăta gravitatea situației trăite şi necesitatea de a săpa mult mai adanc după înțelesuri;
- ura ne spune ceva despre rănile pe care le-am suferit şi de asemenea ne vorbeşte despre valorile şi sensibilitățile noastre.
Ruşine – este un sentiment greu de suportat;
- asociată cu conflicte privind stima şi încrederea în sine;
- resimțită ca un discomfort, senzație puternică şi stânjenitoare de a fi în centrul atenției;
- este o stare de hiperactivitate fiziologică;
- se declanşează când există o diferență foarte mare între ceea ce ne dorim să fim la modul ideal si percepția pe care o avem despre noi inşine;
- în doze mici permite evaluarea realistă a forțelor şi slăbiciunilor proprii;
- ea include sentimentul neplăcut al propriei incompetențe sau neputințe;
- deoarece este greu de suportat, ea devine ținta unor deturnări ce îngreuneaza conştientizarea sa (de ex: o ascundem dupa o imagine grandioasă despre sine).
Tristețe – arată o suferință, semnalul că ceva se află în dezacord cu noi inşine;
- ne arată că interior ne trădăm, că adevărul nostru este altul decât cel pe care îl prezentăm;
- este şi o recunoaştere interioară a neputinței;
- când ne ingăduim să o trăim (când ne permitem să fim trişti datorită unei pierderi) putem să o depăşim mai uşor;
- ea presupune o pauză de reflecție, o gură de aer pentru a merge mai departe, ne poate ajuta să ne repoziționăm față de noi înşine şi de lucrurile care nu merg aşa cum ne dorim.
Depresie – este o tristețe imensă şi neacceptată;
- a ajuns deja un strigăt al intregii ființe;
- arată faptul că persoana a pierdut ceva vital din ea insăşi, ceva care se cere recunoscut.
Gelozie, posesivitate – sunt insoțite mereu de o teamă puternică – teama de a pierde dragostea cuiva, teama de a fi abandonat, ne-preferat;
- arată o intoleranță la singuratate, nevoia de a fi reasigurat continuu;
- se bazează pe mai multe neîmpliniri afective (persoana nu se simte demnă de a fi iubită pentru ceea ce este, resimte neîncredere în sine, devalorizare, pierderea sentimentului de unicitate)
Anxietate – este o dificultate de a regla frica;
- se manifestă ca o grijă constantă şi excesivă pentru lucruri neînsemnate, ce acoperă alte temeri mai puternice si profunde;
- se bazează pe un sentiment intens de nesiguranță, teama de a fi in pericol.
Este important sa stim sa descifram emotile, dar odata descifrate avem o imperioasa nevoie de sustinre in vederea depasirii problemelor ce le-au creat. Consider ca in acest sens terapia/consilierea psihologica ar trebui sa fie mai usor de accesat. Dar, din pacate, avem retineri in a cauta suport psihologic, considerand ca putem si singuri sa trecem peste, ca doar „nu am innebunit inca”. Insa mai exista si un alt aspect: si daca am dori sa apelam la psihologi/psihoterapeuti serviciile de psihoterapie sunt costisitoare, motiv pentru care cred ca ar trebui sa fie compensate la fel ca si medicamentele, caci degeaba tratam simptomele (indiferent de boala), daca nu ajungem sa vindecam ranile sufletesti ce au dus la aparitia lor.