Întoarcerea acasă. Un prim pas în lumea Constelațiilor Familiale

Autoare: Barbara Morgan

Traducere: Aurel N. A. Mocanu

Data apariției: Martie 2012

Format : A5

Nr. Pag .: 122

ISBN  978-606-92890-2-0

Preț: 20 lei

Pentru comenzi scrieți e-mail la editurahartios@gmail.com

Cuvânt-înainte al autoarei

Am editat jurnalul internaţional de constelaţii “The Knowing Field” vreme de mai mult de 7 ani, citind şi corectând scrierile altor oameni. Pe parcursul acestui interval, am adunat multe informaţii de la numeroşi autori şi am avut parte de o experienţă foarte satisfăcătoare privind cum câmpul constelaţiilor se extinde şi se dezvoltă.

Destul de recent, mai mulţi prieteni şi cunoştinţe m-au întrebat de ce nu îmi scriu propria carte. Aşa că am început să mă gândesc la asta. Oare despre ce aş putea să scriu, ceva ce nu a fost deja spus? Până acum au fost scrise un număr substanţial de cărţi despre munca de constelaţii. M-am gândit că nu am nimic original de oferit.

Totuşi, pe măsură ce m-am gândit mai adânc la aceasta, mi-am dat seama că majoritatea cărţilor scrise sunt cu adevărat adresate oamenilor care sunt deja implicaţi în munca de constelaţii. Există foarte puţine cărţi orientate către persoana obişnuită de pe stradă, care nu ştie nimic din lumea terapiei, a constelaţiilor sau despre orice alt fel de abordare alternativă. Aceştia sunt oameni care probabil nu vor ajunge niciodată în situaţia să ceară ajutorul sau să facă toţi acei paşi înainte, atât de importanţi în vieţile lor. Oare ce aş putea să le ofer, care să le aducă inspiraţie? Un gând nou? O idee nouă? Poate o imagine nouă?

Apoi, m-am gândit la vizualizările cu care am lucrat şi la modurile în care ele ajung la sufletul persoanei, moduri în care explicaţiile despre această muncă nu pot să o facă. Întrucât personal am beneficiat atât de mult din aceste vizualizări, ştiu cât de puternice pot ele să fie şi sper că forţa lor va reverbera prin voi, cititorii acestei cărţi.

Astfel, în această carte se află suma acestor gânduri.

Sper că vă veţi bucura de citirea sa. Dacă vă simtiţi suficient de atinşi de ceea ce este scris aici încât să vă adunaţi curajul pentru a merge şi a lucra o constelaţie pentru voi înşivă, vă invit să o faceţi. Acum sunt mulţi oameni care oferă această lucrare. Tot ce este nevoie să faceţi este să căutaţi în Google cuvântul Hellinger sau Constelaţii (fără stele).

Totuşi, deasemenea, sper că, pentru aceia dintre voi care nu vă simţiţi suficient de curajoşi sau nu vă permiteţi să participaţi la un workshop sau la o sesiune individuală, această carte vă va însoţi o vreme, ajutându-vă să faceţi ceva schimbări în vieţile voastre.

Cartea poate fi folosită în diferite feluri. Puteţi să pescuiţi ici şi colo şi să găsiţi o temă anume care vă interesează. Puteţi doar să folosiţi propoziţiile oferite – întrucât ele pot cu adevărat schimba viaţa cuiva – sau puteţi să lucraţi cu aceste vizualizări ca şi meditaţii zilnice. Oricare v-ar fi abordarea, sper că veţi găsi că a meritat să o citiţi. Impresiile şi comentariile voastre sunt binevenite. Puteţi să mă contactaţi la:

theknowingfield@gmail.com
www.ordersoflove.co.uk
www.theknowingfield.com

Cuvânt înainte al editorului

Este o mare onoare şi bucurie pentru mine să fi fost martorul conceperii, naşterii, formării, şi, iată, apariţiei în formă publicată a acestei minunate cărţi despre constelaţiile familiale.

Această bijuterie de carte, atât de mică, reuşeşte să transmită atât de mult din esenţa muncii de constelaţii, dar şi din prezenţa şi felul de a fi al Barbarei Morgan! Pe cât de simple şi rapide par unele formulări de aici (şi din trainingurile şi weekendurile cu Barbara Morgan), pe atât de adânci, înţelepte şi cuprinzătoare s-au arătat a fi ele, până într-atâta încât unele m-au însoţit în gând, apărându-mi în repetate rânduri, ca un fel de versete ori mantre ale unei anonime şi smerite arte a prezenţei conţinătoare, calme, pline de acceptare conştientă.

S-a scris în multe locuri că îi învăţăm, că îi putem învăţa pe alţii doar ceea ce noi înşine suntem. Pot spune cu prisosinţă că autoarea acestei cărţi, dincolo de vasta sa cultură livrescă, terapeutică şi experienţială, are un fel extraordinar de a da învăţătură doar prin a fi, doar prin felul în care, pur şi simplu, este.

Căci, cu modestia şi smerenia care o caracterizează, autoarea reuşeşte să creeze şi să menţină – sau, poate, doar să-i permită a fi – un spaţiu fermecat al acceptării profunde a ceea ce este, precum şi a reacţiilor noastre la ceea ce este.

În prezenţa Barbarei, simţim că avem voie să simţim şi că avem voie să exprimăm ceea ce simţim. Suntem acceptaţi exact aşa cum suntem, în locul în care ne aflăm, cu spaimele, vinovăţiile, disperările, deconectările, negările, confuziile şi oboselile noastre existenţiale.

Iar prin acceptare, odată cu pecetea unei păci adânci, se deschide şi calea vindecării, care eventual părea neverosimilă înainte. Aceasta ar putea fi una din definiţiile miracolului. Ceea ce ne dăruieşte autoarea prin această carte este, pas cu pas, amintirea liniştită a faptului că fiinţa noastră e un miracol în sine… şi susţinerea întru a sta cu aceasta.

Îmi amintesc de una din discuţiile pe care le-am avut cu autoarea, discuţie în care îi spuneam cât de mult îi admir şi respect capacitatea de a conţine ceea ce apare, capacitate pe care a demonstrat-o, tăcut şi smerit, de nenumărate ori în scurtul, dar semnificativul timp de când o cunosc.

Îi spuneam că o consider atât de norocoasă şi binecuvântată, că îmi închipui că într-adevăr a fost ajutată şi de un set de circumstanţe favorabile ale vieţii sale. Ea m-a întrebat, ce vreau să spun cu aceasta?

Iar eu i-am răspuns că, poate că şi viaţa a ajutat-o, oferindu-i un cămin stabil, un mediu propice dezvoltării acestor calităţi de stabilitate emoţională şi ale prezenţei, care mă impresionaseră într-atât de mult.

Nu, viaţa ei nu a fost deloc uşoară, mi-a răspuns, cu un zâmbet cald. Şi, citind cartea pe care o ţineţi în mână, veţi găsi câteva indicii majore despre aceasta. Iar acest fapt mă face să o respect şi să o admir şi mai mult. Şi dă o greutate mai substanţială, dacă pot spune aşa, fiecărui paragraf, fiecărei propoziţii de aici.

Simple, luminoase, iubitoare, cuvintele acestei cărţi sunt venite dintr-o inimă, dintr-un suflet, care au cunoscut multă durere. Dar, cum Barbara zice uneori, cu adevărat: “ The deeper my Sorrow, The greater my Joy.”-”Cu cât îmi e jalea mai adâncă, cu atât mai mare îmi va fi şi bucuria.”.

Barbara Morgan e o călăuză minunată a sufletului în trăirile sale şi în expresia sa. Cunoaşte căile durerii şi pe cele ale regăsirii de sine.

Mulţumesc, Barbara, pentru tot ce ai adus în viaţa mea şi a celor dragi mie! Şi mulţumesc pentru darul acestei cărţi!

Iar vouă, cititorilor, vă urez lectură folositoare. Fie ca pacea şi bucuria să vă cuprindă fiinţa.

Aurel N. A. Mocanu, Botoșani, ianuarie 2012

„Ne dor strămoşii”
sau cum ne putem vindeca
prin metoda constelaţiilor familiale

Chiar cu câteva zile înainte de a primi manuscrisul Barbarei Morgan am terminat de citit o carte care m-a atras prin titlul ei: „Mă dor strămoşii”, ai cărei autori sunt Patrice Van Eersel şi Catherine Maillard.

Citind acest titlu, am rezonat profund şi mi-am amintit de atelierele de constelaţii familiale la care am participat în calitate de client/subiect din 2008 până astăzi; toată munca pe care am făcut-o cu mine pentru a înţelege de ce terapiile „clasice”, recunoscute până acum în mediul ştiinţific-academic, prin care trecusem de câţiva ani mă ajutaseră până la un anumit punct.

Cert îmi devenea faptul că unele probleme de sănătate, suferinţe psihice, eşecuri şi o teamă de a-mi trăi viaţa din plin nu erau creaţia mea exclusivă. Din contră, multe dintre ele descopeream că erau consecinţele pe care doar le manifestam inconştient ale unor traume, răni psihologice şi secrete de familie care se petrecuseră chiar cu peste 100 de ani înainte ca eu să mă nasc…

Psihogenealogia este un curent nou în psihologie care ne poate ajuta să înţelegem cum familiile noastre, strămoşii noştri poate chiar foarte îndepărtaţi ne influenţează viaţa şi destinul.

Metoda constelaţiilor familiale creată de Bert Hellinger este un instrument care ne ajută nu numai să înţelegem dinamicile familiale, inclusiv pe cele nesesizabile chiar şi de către ochiul experimentat al psihoterapeutului, ci şi să le schimbăm atât cât se poate în avantajul nostru.

Hellinger a afirmat în repetate rânduri că munca de constelaţii nu urmăreşte vindecarea, ci reechilibrarea forţelor sau curentelor care acţionează în sânul familiei. Totuşi, ceea ce obţinem de multe ori în munca de constelaţii familiale este, dacă nu o vindecare completă a sufletului persoanei, cel puţin una parţială, o uşurare şi chiar rezolvarea unor probleme punctuale (depresia, alcoolismul, insomnia, criza de identitate etc.).

După ce mi-am lucrat propriile constelaţii, după ce am fost reprezentant în constelaţiile altor persoane, după ce m-am format în metoda constelaţiilor familiale, după ce am devenit psihoterapeut specialist, prin urmare după mulţi „după ce”, am început să facilitez la rândul meu constelaţii familiale.

Datorez acest lucru în mod fundamental Barbarei Morgan cu care m-am format şi salut iniţiativa lui Aurel Mocanu de a o stimula pe Barbara, în stilu-i caracteristic, jucăuş şi punând mult suflet, de a scrie o carte.

Cu atât mai binevenită este cartea Barbarei, cu cât există puţine cărţi în limba română despre lucrul transgeneraţional şi despre metoda constelaţiilor familile.

În plus, un mare merit al cărţii este că îşi atinge principalul obiectiv propus de autoare: de a oferi publicului larg, oamenilor care (încă) nu urmează o psihoterapie, un instrument care să le aducă ceva lumină în viaţa lor cu privire la teme cu care mulţi dintre noi ne confruntăm: alcoolismul, adopţia, tulburările de comportamet alimentar, avorturile, moartea, războiul etc.

Deseori ne considerăm unicii creatori şi, prin urmare, responsabili, ai necazurilor sau dezastrelor din viaţa noastră. Înţelegând modul în care familiile funcţionează ca un mare sistem guvernat de legi precise, putem începe să ne schimbăm convingerile şi atitudinile în ceea ce ne priveşte pe noi şi pe cei dinaintea noastră (strămoşii).

Autoarea surprinde într-un mod clar şi aduce exemplificări relevante legilor care guvernează marele angrenaj numit „familie”: legea ierarhiei şi legea apartenenţei membrilor familiei indiferent de atributele de personalitate, statut, venituri sau alte variabile socio-demografice.

Cititorul poate fi şocat, mirat sau poate chiar scandalizat atunci când citeşte că avorturile mamei, moartea prematură a unui bunic sau o crimă tăinuită de membrii familiei, evenimente care s-au petrecut înainte de naşterea lui îi influenţează viaţa într-un mod pe cât de subtil pe atât de evident, de care nici măcar nu a fost conştient până acum.

Dar „şocul” acesta este bun, el poate genera insight-uri neaşteptate, adică înţelegeri bruşte ale unor realităţi sau situaţii problematice din viaţa cititorului.

Constelaţiile familiale ne demonstrează, în primul rând practic – fiind vorba despre o metodă, cât de prinşi, de încurcaţi (termenul original în limba engleză este „entangled”) suntem în neamul din care facem parte.

Uneori ne simţim superiori părinţilor sau pur şi simplu mai buni decât ei şi vrem să îi ajutăm peste puterile noastre astfel încât ajungem, în unele cazuri, să ne neglijăm familiile pe care le-am întemeiat ca adulţi. Poate ne îmbolnăvim pentru ca în mod simbolic să demonstrăm că ne aducem aminte de un membru al familiei exclus sau uitat care a suferit de aceeaşi boală.

Alteori ne interzicem fericirea în cuplu sau succesul profesional exact ca mama, bunica sau unchiul pe care l-am îndrăgit în copilărie sau pe care nici măcar nu i-am cunoscut.

Barbara Morgan oferă la fiecare temă abordată exemple elocvente, pe care le preia cu toată delicateţea şi în conformitate cu principiul confidenţialităţii psihoterapeutice din practica ei privată.

Alături de aceste exemple sugestive în care cititorul se poate recunoaşte uşor uneori, apreciez meditaţiile pe care autoarea le propune de-a lungul întregii cărţi pe diverse teme: relaţia cu mama, relaţia cu tatăl, întâlnirea întregii familii (în imaginar), boala etc. Aceste meditaţii vor aduce cititorului un plus de insight-uri şi poate chiar îl vor ajuta să ia decizia de a începe o psihoterapie sau de a participa la un atelier de constelaţii familiale.

Aşa cum era de aşteptat, remarc în scrierea Barbarei experienţa de editor, materialul bine structurat şi cunoştinţele pe care şi le-a însuşit temeinic de la profesorul său, Bert Hellinger.

Nu pot încheia fără a-mi manifesta recunoştinţa pentru tot ceea ce am învăţat în formarea mea cu Barbara Morgan şi pentru felul ei de a fi. O formare îţi oferă teorie, practică, dar nu în ultimul rând modelul profesorului cu care te formezi.

Până să o cunosc pe Barbara, trecusem prin diverse formări de psihoterapie cu profesori români şi străini. Inclusiv în ceea ce priveşte metoda constelaţiilor familiale lucrasem atât cu români, cât şi cu facilitatori străini.

Le sunt recunoscătoare tuturor pentru că de la fiecare am învăţat lucruri bune care m-au ajutat să-mi creez propriul stil de a facilita constelaţii.

În ceea ce o priveşte pe Barbara, am fost cucerită încă de la primul grup de constelaţii familiale la care am participat ca membru al grupului şi reprezentant, de o combinaţie pe care mă străduiesc să o cultiv şi la mine, de forţă interioară şi blândeţe.
M-au impresionat la Barbara capacitatea ei de a conţine clientul, grupul, dinamicile familiale dificile şi chiar terifiante. Modul natural şi smerit în care făcea ca vindecarea pur şi simplu să se întâmple.

Adeseori o observam că în unele situaţii dramatice, tensionate sau care păreau fără ieşire, rămânea calmă şi stabilă în „matca” ei, asemnea unui lac de munte într-o zi de vară pe suprafaţa căruia nu se observă nici cea mai mică unduire. Deasemenea, am apreciat graţia cu care s-a adaptat la cultura românească (inclusiv la bancurile spuse în pauze).

Observând-o la lucru, mă gândeam că în spatele ei este o viaţă dificilă, multă terapie individuală şi multă pregătire ca profesionist. Nu m-am înşelat! Barbara mi-a reconfirmat că suferinţa personală îşi are rostul ei atâta timp cât ne face mai buni, mai plini de compasiune, mai răbdători, mai calmi şi înţelepţi faţă de noi înşine şi de ceilalţi; atâta timp cât nu devenim dependenţi de suferinţă.

O parte a psihologiei cunoaşte că marile salturi, marile evoluţii personale vin după „nopţi negre ale sufletului”, după zbateri, căderi, lacrimi şi durere. Uneori, munca de constelaţii ne demonstrează acest adevăr.

Le mulţumesc Barbarei şi lui Aurel pentru că m-au însoţit în roluri diferite în căderile şi ridicările mele pe parcursul formării în constelaţiile familiale, dar şi pentru şansa de a scrie prefaţa unei cărţi care am convingerea ca va fi de real folos atât cititorilor care iau prima dată contact cu lumea fascinantă a constelaţiilor familiale, cât şi „veteranilor” pentru care va fi un bun instrument de lucru şi recapitulare.

Lector Univ. Dr.   Elena-Claudia Rusu
Bucureşti, ianuarie 2012