Sunatoarea – un „foc viu” pentru sanatate

Plantă erbacee, perenă, spontană şi cultivată, întâlnită în toată ţara, pe locuri destul de uscate, calcaroase sau silicioase, prin fâneţe, la marginea drumurilor şi pădurilor, tăieturilor de pădure, locurilor necultivate, de la câmpie până în zona subalpină, mai abundentă în zona deluroasă; se mai numeşte asunătoare, buruiană de foc ghiu, buruiană de năduf, buruiana de pe răzor, crucea voinicului, drobifor, floare de foc viu, floare de năduf, floare de sunătoare, floare galbină, floarea lui Ion, harnică, hamei de pământ, iarba lui Sf. Ion, iarba-crucii, iarba- spaimei, iarba-sângelui, iarba sunătoare, iarba-spurcăţii, jale de munte, lemnie, închegătoare, osul-iepurelui, pojar, pojarniţă, sanitoare, sburătoare, sunaică, şovârf galben, şerlai, şovârvariţă. Se găseşte în Europa, Asia, Africa de Nord, America, Australia.

Este cunoscută încă din antichitate. Dacii îi spuneau prodiarna, proziarn (I. Pachia Tatomirescu, 1997), din care a derivat numele pojaru, pojarn, pojar, pojarniţă. Folosită contra tusei, în boli psihice patologice, boli de fiere, contra gălbinării (icter), contra căderii părului (chebe), la tratarea bubelor dulci (eczema infecţioasă la copii), răcelii, reumatismului, leucoreei etc. De exemplu, planta uscată şi sfărâmată se amesteca cu smântână şi se ungeau bubele dulci. Hypericum, numele plantei la Plinius cel Bătrân şi la Hipocrate, este probabil numele speciei Hypericum crispum răspândit în Grecia. Astăzi este utilizată şi în terapeutica modernă.
Specie mezotermă ce posedă o mare plasticitate ecologică. Are cerinţe reduse faţă de climă. Are cerinţe mijlocii faţă de căldură. Preferă staţiunile unde media izotermelor anuale este cuprinsă între 4,5 si 7,5°C. Nu este pretenţioasă la sol, vegetând pe cele uscat-revene, revene, dar şi pe cele reavăn-jilave, cu troficitate scăzută. Îi merge foarte bine pe solurile fertile, drenate, cu regim hidric favorabil. Nu îi convin solurile grele, slab drenate. Manifestă o largă amplitudine ecologică la reacţia ionică a solului.

DESCRIEREA SPECIEI
Rizom scurt, din care se desprind numeroase rădăcini adventive. Tulpina erectă, lemnoasă în partea inferioară, cu 4 muchii longitudinale, înaltă de 20-100 cm, cu numeroase ramuri sterile formate la axilele frunzelor. Frunze sesile, ovate până la eliptice, glabre, opuse, pe margine cu un rând de puncte negre, în rest punctiforme străvezii (pungi secretoare). Flori galbene, grupate în inflorescenţe cimoase; caliciu din 5 sepale lanceolate, glabre, cu puncte negre (glande); corola din 5 petale, de 2 ori mai lungi decât sepalele galbene şi negru-punctate; androceu cu numeroase stamine; gineceu cu 3 loji.Înflorire, VI-IX. Fructe, capsule ovale. Seminţe cilindrice brun-negricioase. Părţile aeriene înflorite (Hyperici herba) se recoltează în timpul înfloririi, până în momentul formării fructelor, pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Fructificaţiile se înlătură. Se usucă la umbră, în strat subţire. Se întoarce din când în când. O bună uscare se face în poduri acoperite cu tablă. Uscarea artificială, la 35°C. Se păstrează în saci textili sau de hârtie.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ
Planta conţine ulei volatil (0,05-0,10% în părţile verzi aeriene, 0,4-0,5% în flori), hiperină, hipericină, flavone (hiperozida), cvercetol, galactoză, cvercitrina, rutina, tanin catechic
(12%), colină, caroten, acid valerianic, vitamina C, vitamina PP, saponine, săruri minerale. Uleiul volatil este format din pinen, carburi sescviterpenice, săruri minerale.

FITOTERAPIE
Părţile superioare înflorite ale plantei au utilizări în medicina umană şi veterinară, cultă şi tradiţională.
Proprietăţi: acţiune antispastică, astringentă, cicatrizantă, vasodilatatoare, hipotensivă, antiinflamatoare şi colagogă, antiseptică, antibiotică, antidiareică.
Însuşirile terapeutice sunt asigurate de complexul de principii active pe care le conţine planta, unde componentul principal îl constituie hipericina, alături de o serie de izomeri, rezine, tanin, flavonozide (hiperozidă, cvercitozidă, rutozid), acizii cafeic şi clorogenic, carotinoide provenite din petale, în special luteină, violaxantină, luteoxantină, cis-trollixantină, trollicrom.
Principiile active au proprietăţi antispastice, astringente, cicatrizante, vasodilatatoare şi hipotensive, antiinflamatoare, colagoge, antibiotice, antidiareice, antidepresive. Ele diminuează sau înlătură spasmele sau contracturile involuntare ale muşchilor aflaţi în structura viscerală; taninurile asigură precipitarea proteinelor din lumenul intestinal, producând o acţiune hemostatică locală; favorizează procesul de epitelizare, grăbind vindecarea rănilor; determină o mărire a lumenului vascular prin relaxarea musculaturii netede a vaselor, realizând o creştere a afluxului sanguin în teritoriul respectiv; provoacă scăderea tensiunii arteriale; favorizează diminuarea şi înlăturarea inflamaţiilor; favorizează secreţia de bilă; diminuează
procesele inflamatorii hepatice cronice şi pe cele intestinale; au proprietatea de a distruge microorganismele ce se găsesc pe mucoasa gastrointestinală sau pe tegument; intern, acţionează eficient împotriva putrefacţiilor din intestinul gros; acţionează bacteriostatic, bactericid, antivirotic, antifungic; ameliorează sau înlătură stările depresive, fiind indicată în tratarea depresiilor simptomatice şi reactive, depresiilor nevrotice, distoniei vegetative, sindromului psihovegetativ, în enuresis, pavor nocturn la copii.
Planta este folosită în hepatite acute, hepatite cronice evolutive, colite cronice, ulcer gastric, diaree.

Pe lângă acestea, medicina populară îi acordă credit ca balsamic antiinflamator al căilor bronşice şi genito-urinare, ca antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic, cicatrizant în tratamentul gingivitelor, arsurilor.

Uz intern
1. Pentru tratarea dischineziei biliare şi stimularea funcţiei hepatice:
a) infuzie, dintr-o linguriţă cu plantă uscată, bine mărunţită, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se bea conţinutul a 2-3 căni pe zi;
b) infuzie, din 2 linguri plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă în clocot. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se bea câte o lingură după fiecare masă;
c) ulei, pregătit din 20 g plantă uscată, pusă la umectat 12 ore, în 20 ml alcool. Se adaugă 200 ml ulei de floarea-soarelui. Se încălzeşte 3 ore pe baie de apă. Se amestecă din când în când. Se lasă la macerat 2-3 zile. Se strecoară. Se lasă să sedimenteze 24 ore şi se filtrează în sticle închise la culoare. Se ţin închise cu dop. Se ia câte o linguriţă după mese.
2. Pentru tratarea enterocolitei (în special colitei cronice):
a) infuzie, dintr-o linguriţă cu plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se pregăteşte ca mai sus. Se bea conţinutul a 2-3 căni pe zi, după mese;
b) infuzie, din 2 linguri cu plantă mărunţită la o cană (200 ml) cu apă, pregătită ca mai sus. Se ia câte o lingură după fiecare masă.
3. Pentru tratarea gastritei hiperacide, ulcerului gastric:
– infuzie, din 1-2 linguri cu plantă uscată, mărunţită, la o cană (200 ml) cu apă, pregătită ca mai sus. Se bea conţinutul a 2 căni pe zi. Se poate administra câte 1 linguriţă de ulei, între mese, pregătit după reţeta prezentată anterior.
4. Pentru tratarea hepatitei, hepatitei cronice, hepatitei cronice evolutive, în ulcer gastric, colite cronice, colecistită şi alte boli menţionate la fitoterapie:
– infuzie, dintr-o lingură cu plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se bea conţinutul a 3 căni pe zi.
5. Pentru tratarea incontinenţei urinare:
a) infuzie, dintr-o linguriţă cu amestec, în părţi egale, de sunătoare şi coada-şoricelului, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă în clocot. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se dă copiilor care urinează noaptea în pat;
b) extract hidroalcoolic, din 5 g sunătoare, uscată şi mărunţită, la 150 ml alcool 40°. Se lasă la macerat timp de 1-15 zile, într-o sticlă închisă la culoare. Zilnic, sticla se agită, prin răsturnare, pentru uniformizarea concentraţiei. Se iau 15-20 picături de 3 ori pe zi, timp de 3 săptămâni; pauză 10 zile.
6. Pentru tratarea depresiilor simptomatice şi reactive, depresiilor nevrotice, în distonie vegetativă, sindrom psihovegetativ, enuresis, pavor nocturn (spaimă, groază):
a) infuzie, din 1-2 linguriţe plantă uscată şi mărunţită (pulbere) peste care se toarnă 200 ml apă clocotită. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se bea zilnic, dimineaţa şi seara (tratamentul durează minimum 2-3 luni);
b) Extractum Hyperici fluidum, zilnic câte 5 picături, în 3 reprize, timp de o săptămână, apoi se trece la doza de 10 picături de 3 ori pe zi, timp de 3 săptămâni;
c) Oleum Hyperici, câte 1 linguriţă, de 2-3 ori pe zi.
7. Pentru tratarea ulcerului gastric, catarului gastric:
Oleum Hyperici, câte 3 linguriţe pe zi, cu 30 minute înainte de a mânca. Se administrează 3-4 săptămâni. Asigură o cicatrizare bună. Oleum Hyperici coclum, numit şi unt de sunătoare, se prepară din florile şi frunzele proaspete ale plantei, zdrobite bine, macerate cu ulei, într-un vas bine închis, la temperatura camerei. După 3 săptămâni, vasul se scoate şi se expune la soare timp de 2 săptămâni. Se filtrează. Se pastrează în sticle închise la culoare. Se foloseşte la nevoie.
8. Homeopatic, tinctura-mamă se prepară din plantă proaspătă întreagă, înflorită. Diluţiile centezimale de la a 5-a la a 9-a se administrează în traumatismele ţesutului nervos cu dureri agravate la atingere şi mişcare, în convulsii sau cefalee după traumatism craniocerebral, în nevrite reumatice foarte dureroase, în hemoroizii dureroşi şi sângerânzi, în astmul ameliorat de expectoraţie. Diluţia a 9-a centezimală se administrează săptămânal (Mihai Neagu Basarab, 1985).

Uz extern.
1. Pentru tratarea gingivitei, abceselor dentare, rănilor: infuzie, din 2 linguri plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită
15-20 minute. Se strecoară. Se fac mai multe gargare pe zi, dintre care una seara, înainte de culcare. Apoi, tot cu infuzie se clăteşte bine gura. Pentru tratarea rănilor se aplică în cataplasme, folosind pansamente sterile înmuiate în infuzie, sau se fac băi locale, folosind un tampon de vată.
2. Pentru tratarea arsurilor şi nevralgiilor: infuzie, din 30 g plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă 1 l de apă clocotită. Se lasă acoperită 20 minute. Se strecoară. Se
aplică în cataplasme sau băi locale.
3. Pentru tratarea rănilor, eczemelor, arsurilor, durerilor reumatice: ulei de sunătoare, pregătit din plămădirea la soare sau pe cuptor a florilor în ulei. Se lasă 5-6 zile. Cu acest produs se unge locul afectat. Planta este folosită, împreună cu alte specii, la tratarea balonărilor abdominale, colicilor abdominale, hemoroizilor, colicilor hepatobiliare,
în dismenoree, tulburări de menopauză, bronşite, gută.
4. Pentru tratarea inflamaţilor intestinului gros, hemoroizilor interni: clisma cu 10 ml ulei de sunătoare (Oleum Hyperici), încălzit la 37°C. Se introduce în rect, seara, folosind o pară de cauciuc.

COSMETICĂ
Pentru întreţinerea tenului uscat, a tenurilor sensibile, contra ridurilor:
a) decoct, din 2 linguriţe flori uscate la o cană (200 ml) cu apă. Se fierbe 5 minute la un foc moderat. Se spală bine faţă cu un tampon de vată;
b) infuzie, din 2-3 linguri plantă uscată mărunţită, peste care se toarnă o cană (250 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 20 minute. Se strecoară. Se aplică pe faţă comprese cu infuzia obţinută.
În Norvegia este folosită la aromatizarea berii. I se spune regele berii.

Industria farmaceutică.
Produse Hofigalde tip supliment alimentar:
Reglacid
O capsulă/comprimat conţine pulberi din fructe de cătină (Hippophaë rhamnoides), cuticulă din pipotă de pasăre, floare de muşeţel (Matricaria chamomilla), sunătoare (Hypericum perforatum.), amarant (Amaranthus caudatus), uleiuri volatile de cimbru (Thymi aetheroleum) şi levănţică (Lavandulae aetheroleum).
Are o acţiune antiseptică, antiinflamatorie la nivelul tractului gastro-intestinal; ameliorează unele afecţiuni gastro-intestinale uşoare şi previne apariţia unor complicaţii şi evoluţia către forme severe. Reglează aciditatea gastrică, îmbunătăţeşte digestia, protejează mucoasa gastro-intestinală şi stimulează regenerarea ei. Se recomandă ca adjuvant în tratamentul bolilor de stomac şi intestinale, al refluxului esofagian, al unor stări toxice şi alergice, a dismicrobismului intestinal şi al indigestiilor acute. Combate hiperaciditatea gastrică, tulburările funcţionale şi metabolice (consecinţe ale suferinţei cronice a tractului digestiv).

Tinctură de sunătoare
Prin numeroase cercetări şi teste la nivel de laborator, de staţie pilot şi industrial, în cadrul Hofigal SA s-a demonstrat faptul că la fabricarea tincturilor, modul de extracţie (implicit concentraţia alcoolică) este esenţial, fiind definitoriu asupra calităţii. Având în compoziţie naftodiantrone, flavonozide, ulei esenţial şi taninuri catehice, tinctura de sunătoare acţionează ca antidepresiv, antiinflamator, coleretic-colagog, hepatoprotector, antispastic, diuretic, antiseptic, antiviral, astringent, cicatrizantreepitelizant, antibiotic, antidiareic.
Din aceste acţiuni derivă recomandările produsului, anume pentru uz:
Intern: în stări depresiv-anxioase, distonie neuro-vegetativă, iritabilitate, dischinezie biliară, hepatită cronică, colecistite, enterocolite, gastro-duodenite, gastrită hiperacidă, ulcer gastric.
Extern: în amigdalite, gingivite, abcese dentare, plăgi, arsuri, eczeme, zona zoster, nevralgii, dureri reumatice, hemoroizi. Modul de administrare este pentru calea internă, de 30 de picături de 3 ori pe zi, diluate în 50 ml apă, iar pentru aplicaţiile externe, 1 linguriţă de tinctură se diluează în 50 ml de apă fiartă şi răcită, pentru comprese.

Extract hidroalcoolic de sunătoare
Acţionând ca antidepresiv, colereticcolagog, antiinflamator, antiseptic şi cicatrizant- reepitelizant, extractul este recomandat intern: în stări depresiv-anxioase, iritabilitate; dischinezie biliară, adjuvant în hepatita cronică; colecistite, enterocolite, gastro-duodenite, gastrită hiperacidă. Extern în afecţiuni buco-faringiene (gingivite, afte bucale, abcese dentare); afecţiuni ale pielii (plăgi infectate şi greu vindecabile, arsuri termice, ulceraţii), precum şi în cosmetică. Se recomandă administrarea internă a 5 picături de extract diluat în 50 ml apă, de 3 ori / zi, după mesele principale; doza administrată se poate creşte treptat până la 10 picături de extract diluat în 50 ml apă, de 3 ori/zi, după mesele principale; cure de minimum 21 zile / lună; se evită supradozarea. Extern, comprese, cataplasme, badijonări locale sau gargarisme cu extractul nediluat sau diluat 1:1 cu apă fiartă şi răcită.

Ceai de sunătoare
Condiţionat la doze ( pliculeţe x 1,0 g), este utilizat în alimentaţie şi ca adjuvant în hepatite cronice, colite, dispepsii, având acţiune antiseptică, astringentă, cicatrizantă, antispastică. Infuzia se consumă caldă, de 2-3 ori pe zi.

Florile sunt vizitate de albine pentru culegerea de nectar şi polen. Producţia, 200-250kg/ha. Pondere economico-apicolă
mijlocie-mare. Poate fi plantată în parcuri şi grădini publice. Se poate folosi ca borduri în faţă boschetelor, pe stâncării şi alpinării, în grupuri. Decorativă prin florile sale galbene,
grupate în partea terminală a tulpinii. Înmulţire prin seminţe şi divizarea tufei.
Bibliografie “Enciclopedia plantelor”,
Ctin. Pârvu, vol. IV
Farm. GABRIELA VLĂSCEANU
Biolog GEORGETA NEGRU
Asistent FLORENTINA BURCEA

sursa: hofigal.eu