PNEUMONIA – Combate boala de la început, evitând complicaţiile!

Pneumonia este o afecţiune caracterizată printr-o inflamaţie pulmonară ce apare prin infectarea cu viruşi sau bacterii. Majoritatea cazurilor de pneumonie pot fi tratate la domiciliul pacientului. Însă, în cazul persoanelor aflate în gruple de risc sporit (copii, bolnavi cronici, gravide sau bătrâni), poate să fie necesară spitalizarea.

Deşi la persoanele vârstnice simptomele bolii sunt atenuate, riscurile nu sunt, şi ele, tot la fel. Din contră, pneumoniile trebuie tratate cu seriozitate şi trebuie neapărat aduse la cunoştinţa medicului de familie, mai ales dacă boala se instaurează în nişte plămâni deja afectaţi de boli inflamatorii sau obstructive.

Debutul afecţiunii este, adeseori, subit, dar tot la fel de numeroase sunt şi circumstanţele în care pneumonia este o continuare a unei infecţii a căilor respiratorii superioare (gripe, guturai, inflamaţii ale laringelui şi altele). Agenţii bacterieni cei mai des întâlniţi în pneumonii sunt stafilococul, pneumococul şi streptococul.

Care sunt semnele pneumoniei?

Pentru că afecţiunea provoacă inflamaţia ţesutului pulmonar, este de la sine înţeles că manifestarea principală va fi deteriorarea funcţiei respiratorii. Astfel, bolnavii de pneumonie depun un efort cu mult mai mare pentru a-şi asigura necesarul de aer, fiind afectaţi de dispnee şi de perturbarea ritmului respiratoriu firesc, printr-o respiraţie iute şi lipsită de profunzime.

Din păcate, problemele respiratorii nu sunt unicele simptome şi, frecvent, nici cele mai supărătoare, deoarece pneumonia aduce cu ea şi o tuse productivă, cu expectoraţii masive de mucus dens, frisoane, stare de oboseală, junghiuri la nivelul toracelui ori stări febrile accentuate şi durabile.

În invaziile bacteriene producţia de spută este masivă, în timp ce, în acţiunea viruşilor, deşi se produc simptome asemănătoare, cantitatea de mucus eliminată este mai redusă, iar tusea va fi mai puţin productivă. Oricum, în infectările cu viruşi, intensitatea simptomelor atinge grade mai scăzute, în condiţiile în care anumite constituţii slăbite pot permite trecerea bacteriilor în sânge şi împrăştierea în tot organismul, cu risc de infecţie generalizată.

Deşi debutul bolii este, de regulă, rapid, sunt şi indivizi la care acest interval se prelungeşte mai mult de o săptămână, începând cu momentul infectării.

Pneumonia – tratament

Fiindcă cele mai multe dintre pneumonii sunt provocate de către bacterii, în urma examinării şi a testelor clinice medicul va prescrie antibiotice. Un tratament aplicat precoce va reuşi să prevină multe complicaţii, mai ales la persoanele cu probleme imunitare. Totuşi, antibioticele nu pot fi administrate fără discernământ, mai ales prin automedicaţie. Preventiv, este foarte bine dacă se renunţă la fumat şi dacă se evită contactul cu persoanele afectate de infecţii respiratorii superioare. Vom prezenta, mai departe, şi câteva dintre cele mai bune remedii fitoterapeutice.

Infuzia de salvie ajută la eliminarea mucusului din căile respiratorii. Ea se prepară adăugând 2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se consumă 2 căni de ceai pe zi, cu înghiţituri rare.

Ceaiul din flori de soc se poate folosi pentru efectele sale detoxifiante şi calmante. Se adaugă 2 linguriţe de produs uscat la 250 ml de apă, lăsând la infuzat 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi.

Din infuzia de plămânărică se consumă câte 2 căni pe zi, pentru efectele antispastice şi expectorante. Se prepară punând 1-2 linguri de plantă peste 250 ml de apă clocotită şi lăsând preparatul la infuzat vreme de 10-15 minute.

Ceaiul de pătlagină are efecte calmante şi expectorante. Se obţine opărind 2-3 linguriţe de plantă în 200 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat vreme de 15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi.

Infuzia de schinduf (Trigonella foenum-graecum), consumat în cantităţi de 2 căni pe zi, stimulează eliberarea toxienlor prin sudoare şi reduce febra. Se obţine din 1-2 linguriţe de pulbere de seminţe la 200 ml de apă.

Maceratul de hrean se prepară adăugând 15-20 g de rădăcină de plantă, dată prin răzătoare, la 500 ml de apă. Se lasă astfel câteva ore şi se consumă zilnic câte două căni.

Sucurile de legume, proaspăt extrase, reprezintă o importantă sursă de vitamine, minerale şi de enzime, necesare organismului în lupta sa de eliminare a toxinelor şi de combatere a viruşilor sau bacteriilor. În acest sens, una dintre cele mai bune combinaţii este cea dintre sucurile de castravete, morcov şi sfeclă roşie. Se poate adăuga şi suc de usturoi. Se va administra de mai multe ori pe zi.

Decoctul de iarbă mare (Inula helenium) este antiseptic, favorizează eliminarea secreţiilor bronşice şi calmează spasmele bronşice. Se prepară prin fierberea a 3-4 linguri de plantă într-o cană de apă. Se administrează câte 4 linguri, zilnic.

Ceapa, usturoiul şi ghimbirul sunt leacuri cu efect antibacterian şi antiviral care, consumate cât mai mai des pe parcursul zilei, ne vor ajuta să ţinem infecţia în frâu şi să ne vindecăm mai repede. Sucul proaspăt extras din usturoi, amestecat, în părţi egale, cu ulei cald de floarea-soarelui, va fi folosit pentru masaje ale regiunii toracice.

Oţetul de mere se foloseşte, amestecat cu apă, pentru băi totale sau pentru comprese, în cazul în care este nevoie să reducem temperatura corporală prea ridicată, care în pneumoniile bacteriene poate ajunge chiar şi peste 40 grade C.

Tomi Tohăneanu, redactor revista Tratamente naturiste