Energizaţi-vă cu ajutorul copacilor!

Până ce nu se scutură frunzele, duceţi-vă în pădure şi luaţi energie de la copaci. Sevele care  i-au ajutat să rodească au încă vigoare. O maturitate care vi se va transmite benefic.

Prin aplicaţiile şi procedurile sale, silvoterapia se deosebeşte de celelalte metode de tratament naturiste, deşi conţinutul procesului de vindecare este în mare măsură acelaşi. El implică nu numai latura fizică a trupului nostru, ci şi cea psihică (sufletul) şi cea spirituală (mintea). Acesta este un aspect hotărâtor, deoarece se ştie că orice influenţă exercitată asupra componentei organice a fiinţei noastre se transmite ulterior afecţiunii şi raţiunii. Şi invers, o experienţă sau o trăire din planul spiritual se repercutează prin intermediul sentimentelor asupra trupului nostru. Dacă demersul de vindecare nu va depăşi orizontul materialist, rezumându-se doar la medicamente, mai curând sau mai târziu, acestea îşi vor extinde acţiunea şi asupra universului afectiv şi spiritual. Erorile au consecinţe grave, care deseori nu mai pot fi eliminate prin mijloace de acelaşi tip, adică materiale. Dacă însă vom alege un remediu şi o terapie ce se adresează mai întâi laturii spirituale, procesul de vindecare va fi, eventual ceva mai îndelungat, dar va pătrunde mai profund în zonele organice.

Toate aceste considerente sunt valabile şi pentru silvoterapie, ca parte a medicinii naturii. De fapt, silvoterapia preia străvechea tradiţie populară de vindecare cu ajutorul arborilor, în care se obişnuia să se meargă la cutare sau cutare copac, pentru a lecui cutare sau cutare suferinţă fizică. Iată mai jos câţiva dintre arborii şi arbuştii cel mai frecvent recomandaţi odinioară şi azi:

Arţarul – Contra oricăror erupţii pe piele (se ating crengile).
Mărul – Are acţiune antitumorală (se foloseşte în tratamentul cancerului).
Mesteacănul – Echilibrează şi combate stresul celor ce depun o muncă intelectuală intensă, stimulează activitatea cerebrală. De asemenea, poate fi de ajutor în gută şi afecţiuni reumatismale.

Stejarul – Reglează sistemul circulator şi normalizează tensiunea. Are acţiune tonifiantă, se recomandă pentru perioada de convalescenţă după spitalizare.

Taninul – Folositor în gută şi astenie.

Plopul – Contra stărilor tensionate.

Frasinul – Stimulează şi tonifică întregul organism.

Molidul, pinul – În gută şi boli de plămâni. Combat transpiraţia. Ajută în momentele de suprasolicitare, întăresc nervii şi relaxează.

Alunul – Stimulează funcţiile pielii, fortifică nervii şi inima.

Socul – Activează eliminarea reziduurilor prin scaun şi urină. Întăreşte sistemul imunitar şi previne răcelile.

Teiul – Întăreşte inima. Calmează şi relaxează.
La prima vedere, s-ar putea crede că sub denumirea de silvoterapie se înţeleg doar formele obişnuite de prelucrare şi utilizare ale plantelor medicinale, aşa cum le cunoaştem din practica generală a fitoterapiei, prin urmare, prepararea de infuzii, tincturi, unguente şi altele asemenea. Desigur, aceste posibilităţi există.