Nu pot!

Iul 11, 2012 No Comments by

Cuvintele au o forță extrem de puternică, forță care poate impulsiona sau care se poate întoarce împotriva vorbitorului neatent sau înconștient. Folosite superficial și fără pricepere, se dovedesc a fi periculoase, nu doar pentru cel care le receptează, ci și pentru cel care le emite.

În cadrul terapiilor, mă confrunt permanent cu mesajul rostit de clienți: „Nu pot!” Acesta este unul dintre cele mai contraproductive mesaje pe care îl poți transmite propriei tale minți, reușind astfel să limitezi și să blochezi resursele. Totodată, este o atrăgătoare tehnică de autoprotecție, pentru că pe „Nu vreau” îl poți ambala într-un acceptabil „Nu pot”.

Am auzit rostirea acestui mesaj, în momentul când persoana (clientul) avea de aplicat o schimbare în comportamentul său, schimbare propusă uneori chiar de ea. Vine la terapie pentru a schimba ceva, dar, când e vorba de a începe schimbarea, rostește: „Nu pot să vorbesc în public!”, „Nu pot să mai învăț și să dau examene la vărsta asta!”, „ Nu pot să spun NU!”, „Nu pot să mă manifest acum diferit față de familie!”etc. Interesant este că, atunci când o întreb dacă a încercat, îmi răspune că nu a încercat (tocmai pentru că nu poate).

Eu cred că există puține acțiuni pe care oamenii să nu le poată face, restul sunt doar cele pe care NU VOR să le facă. De pildă, eu nu am sărit vreodată cu parapanta. Nu înseamnă că nu aș putea-o face în viitor, ajutată de antrenamente și un instructor priceput. Ceea ce m-a împiedicat să fac această acțiune până acum este lipsa dorinței, lipsa tentației de a încerca. Înseamnă clar că NU AM VRUT. Vă asigur că nici nu voi face vreodată asa ceva, pentru că NU VREAU să sar cu parapanta. Dar pot face această acțiune, dacă mi-o doresc. Credeți că înainte de a deveni psihoterapeut, m-am întrebat dacă pot sau nu pot să practic această profesie? Mi-am dorit mult, gândul meu a fost amprentat de „vreau”, iar orientarea mea a fost către oameni de la care am „furat” câteva aspecte ale acestei profesii și am studiat cărți de specialitate. Am și o multitudine de exemple de acțiuni pe care nu le-am făcut vreodată, pentru că nu am vrut să le fac.

Potențialul mental este activat de MESAJELE POZITIVE și pline de încredere. Între POT și NU POT există o singură diferență: două litere ce formează cuvântul „NU” care, repetat inconștient, te poate transforma într-un adevărat infirm, în ciuda abilităților tale native. Există oameni care își formează convingeri limitative atât de puternice, încât ajung să nu poată face anumite acțiuni. Nu pentru că realmente nu pot, ci pentru că ȘI-AU IMPUS SĂ NU POATĂ. Întâlnesc și persoane care au realizat lucruri de neînchipuit, deoarece au știut să comunice cu propria lor minte în termeni pozitivi, orientându-se adecvat. De fiecare dată, clienților mei le fac o asociere a incoștientului cu hard-disk-ul unui computer: orice mesaj(informație) îl transmiți înconștientului (hard-disk-ului), acesta îl stochează. Inconștientul nu știe face judecăți de valoare (nu știe procesa), nu stă să reflecteze și să opteze pentru un curs al acțiunii. Aici intervine creierul (procesorul).

În loc să îți spui „Nu pot să vorbesc în public!”, spune „Încă nu am vorbit până acum în public și pentru mine asta constituie o provocare.” În loc să te complaci în „Nu pot să spun NU”, (deși te simți umilit sau, pur și simplu, e împotriva a ceea ce îți dorești), poți să recunoști „Nu vreau să spun NU, pentru că vreau să fac pe plac celuilalt.” Sau: „Nu pot să vin cu tine…” arată că ți-e teamă să spui, de fapt „Nu vreau să vin cu tine…”, „Nu pot să am o relație cu tine (sunt căsătorit, am copii…)” ascunde „Nu vreau să am o relație cu tine…” Acest „Nu pot” arată apariția eșecului previzibil, pe care persoana îl preconizează.

Înainte de a-ți spune „NU POT”, află mai întâi dacă VREI. Cineva căruia îi spui cu sinceritate ceea ce NU VREI SĂ FACI cu el (ea), pentru el (ea), se va întrista probabil, pe moment, dar te va aprecia, cu siguranță, pentru că NU L-AI MINȚIT. De aici, facem legătura cu STIMA DE SINE. Tot în acest mod poți avea o înaltă stimă de sine, recunoscând, față de tine însuți, că NU VREI (să faci ceva).

Pe lumea aceasta există o sumedenie de acțiuni pe care nu vrem să le facem, dar ne simțim obligați să le facem, ca urmare a presiunilor de tip parental. „Nu pot” devine o salvatoare soluție de compromis: nu se supără nici părinții, iar noi am scăpat de obligația de a face. Chiar dacă această metodă o consideri protectivă (pe moment), ea nu este evolutivă. Ea te face să trăiești limitativ, acumulând frustrări atunci când te compari cu persoanele care au demonstrat că au putut. Evoluția se produce prin ASUMARE.

Sursa: http://mundisense.wordpress.com/

Mind
Nici un raspuns pentru “Nu pot!”

Lasa un comentariu