Cât de mult îţi doreşti…Iubirea ideala?

Feb 02, 2012 No Comments by

Îţi propunem o dilemă morală care se foloseşte uneori în interviurile de angajare. Rezolvarea problemei necesită gândire laterală, dar şi… stabilirea clară a priorităţilor personale.

Conduci automobilul tău Sport, de două locuri, într-o noapte cu o furtună teribilă.
Treci pe lângă o staţie de autobuz, unde se află trei persoane aşteptând:

1. O bătrână bolnavă pe moarte;
2. Un vechi prieten, care, cândva,ţi-a salvat viaţa;
3. Femeia visurilor tale / bărbatul ideal. Pe cine ai lua in automobilul tău, ţinând cont că nu ai decât un singur loc, doar pentru un pasager?

Variante de soluţionare:
Ai putea lua bătrâna, pentru că este pe moarte şi trebuie salvată prima. Sau ai putea lua prietenul care ţi-a salvat viaţa, deci ai o obligaţie faţă de el. Desigur, dacă alegi una dintre variantele de mai sus, e posibil să nu mai reîntâlneşti niciodată femeia visurilor tale sau bărbatul ideal. Gândeşte-te foarte bine înainte de a răspunde. Abia după ce dai un răspuns citeşte mai departe.

Răspuns:
Un candidat, într-un astfel de interviu, a fost angajat dintre 200 de concurenţi, pentru magnificul – şi în acelaşi timp izbitor de simplul – său răspuns: “Aş da cheile maşinii prietenului meu şi l-aş ruga să ducă bătrâna la spital; în timpul acesta, eu aş rămâne să aştept autobuzul, împreună cu femeia visurilor mele”.

Catrene
De George Topârceanu

„N-o să mai iubesc”, zisese,

Biata-mi inimă naivă,

Dar văzându-te pe tine,

A căzut în recidivă.

Supărările iubirii

Sunt ca ploile cu soare

Repezi, dar cu cât mai repezi

Cu atât mai trecătoare.

La fereastra ta-mi zâmbiră

Toate florile din glastră

Numai floarea cea mai dulce

A fugit de la fereastră.

Cum pierzi noaptea cu cetitul!

Am trecut din întâmplare

Şi-mi venea, aşa, să intru

Şi să suflu-n lumânare…

Zici că la război, iubito,

Vii cu mine fără preget…

O, dar cum plângeai aseară

Când te-ai înţepat la deget!

Greu mi-i dragă, fără tine

Şi te chem de-atâtea ori

Nu din zori şi până-n sară

Cât din sară până-n zori…

Multe-i spun când nu m-ascultă

Dar tresar şi tac din gură

Când, c-un zâmbet, îşi ridică,

Ochii de pe cusătură.

Draga mea, fără cuvinte,

Doar din ochi pricepe toate.

Numai cât mă uit la dânsa

Şi-mi răspunde: „Nu se poate!”

Mind
Nici un raspuns pentru “Cât de mult îţi doreşti…Iubirea ideala?”

Lasa un comentariu