Lecţii de frumuseţe dincolo de timp şi spaţiu

Iul 18, 2012 No Comments by

Nemuritoarele produse care te ajută să-ţi pui în valoare frumuseţea au parcurs un lung drum prin timp şi spaţiu până a ajunge în aceste pagini. Iată ce povestesc ele…

Nici o femeie nu se simte completă  fără să fie machiată şi fără să poarte  bijuterii. Importanţa cosmeticelor în  zilele noastre poate fi măsurată prin  vânzările enorme ale acestor produse,  chiar şi în zonele considerate sărace.  În toate culturile, cosmeticele  au ajutat la înfrumuseţarea chipului  şi au transformat adeseori o faţă comună  într-una unică, specială. 

Kohl-ul Oriental 

Cuvântul arab, care a supravieţuit  până în zilele noastre, pentru fardul  de ochi (khol sau kohol), înseamnă  linişte, calm. La început, egiptenii se  serveau numai de sulfură de plumb,  căreia îi dăduseră denumirea de  kohol (khol), apoi, când au început  să folosească oxidul de magneziu,  i-au dat aceeaşi denumire.  Pentru machiajul ochilor se foloseau  două culori: negru (khol) pentru partea  superioară a pleoapei şi verdele  malahit pentru partea inferioară.  La început, fardul de pleoape avea  un scop mistic, care a fost în mare  măsură uitat.

Pe lângă faptul că el  accentuează strălucirea naturală,  forma şi frumuseţea ochilor, culorile  închise absorb lumina reflectată.  Kohl-ul este răzuit şi aplicat pe ochi,  frunte şi alte regiuni ale corpului.  Dacă este preparat adecvat, are şi  efect terapeutic răcoritor asupra  ochilor. El trebuie preparat corect,  din funinginea substanţelor medicinale,  cum e camforul. O cercetare  farmacologică recentă sugerează că  adeseori camforul stimulează respiraţia,  inima şi cortexul cerebral şi  are un efect puternic asupra îmbunătăţirii  memoriei. 

Machiajul corpului 

Vârful degetelor, palmele, degetele  de la picioare, călcâiele şi uneori  chiar şi sfârcurile erau colorate în  roşu corai, cu ajutorul sucului de  “Kufra”. Această plantă, cunoscută  sub numele de henne (cu care turcoaicele  îşi vopseau părul în roşu),  era mult apreciată datorită florilor  sale mici şi delicate şi a unui parfum  deosebit. Florile aveau formă stelată  şi creşteau în buchete, având un suc  roşu-închis, provenind din frunze şi  tulpină.

Timp de secole, femeile întregului  Orient au purtat aceste flori  în păr, au strivit frunzele, le-au pulverizat  şi le-au amestecat cu cateshu  (vopsea extrasă dintr-un copac indian)  pentru obţinerea colorantului  necesar. 

Egipt:  Manualul Cleopatrei 

Femeile egiptene, după băi parfumate,  îşi acopereau corpul cu farduri,  apoi treceau la machiajul feţei, un  machiaj dificil, meticulos şi cu mixturi  complicate, ca faimosul “kohl”  pentru înviorarea ochilor.  Rujurile, sub formă de creioane,  serveau la accentuarea strălucirii  buzelor. Produsele pentru mestecat  întreţineau gingiile roze şi tari. Pentru  obraji se foloseau diferite pudre  şi farduri pe bază de cinabru.

Părul  era pieptănat, împletit şi parfumat.  Nobilimea asiriană folosea cantităţi  mari de parfumuri şi produse cosmetice.  S-a afirmat despre Cleopatra că a fost  prima femeie care a scris un manual  privind îngrijirea frumuseţii, ea a  descoperit o formulă proprie de alifie.  Cleopatra folosea mâlul Nilului şi  al trestiilor pentru a-şi încreţi părul  ei negru, abundent.  Pentru strălucirea umerilor, se folo sea de scoici pisate şi de alabastru.

Parfumul său (“kyphi”) tulbura întreaga  Romă. După Plutarh, acest  “kyphi” era un amestec de miere,  vin, planta henne, smirnă, diferite  rădăcini, lemn de trandafir, trestie  mirositoare, crocus, măcriş, boabe  de ienupăr, cardamon, nard etc.  Formularul de cosmetică apărut în  timpul reginei Cleopatra, (“Cleopatrae  gynoeciarum libri”), în care  erau indicate reţetele folosite de ea,  a fost distrus în incendiul renumitei  biblioteci din Alexandria, dar textul  lui a fost în parte reprodus de către  Criton. Moda cosmeticii avea să se  extindă şi în Asia Mică. 

Grecia: Aripi parfumate 

Femeilor din Grecia le plăcea să folosească  pentru albirea feţei o pastă pe  bază de făină, pe care o lăsau peste  noapte şi o înlăturau cu lapte. Kaolina,  rezina şi apa de roze erau renumite,  fiind folosite în diverse scopuri  şi mai ales pentru scoaterea petelor  de roşeaţă. La greci, consumul de  parfumuri devenise un viciu.

Atenienii  bogaţi îşi parfumau vinul cu violete  şi trandafiri, iar înainte de masă  îşi ungeau părul cu parfumuri, sub  pretextul că astfel îndepărtau beţia.  În timpul mesei lăsau să zboare în  sufragerii porumbei ale căror aripi  erau unse cu esenţe mirositoare şi de  pe care cădeau stropi de parfum peste  veşmintele comesenilor. Pentru  combaterea epidemiilor, obişnuiau  să îşi parfumeze camerele cu fumuri  obţinute prin arderea plantelor aromate.

Italia: Codul cochetăriei 

Ovidiu (43 î.e.n.-16 e.n.), în “Ars  amandi”(Arta iubirii), cartea a treia,  descrie folosirea unor preparate  cosmetice. El a publicat şi un cod al  cochetăriei – “Cosmeticele lui Ovidiu”  (4 e.n.), acesta constituind un  al doilea vechi formular de reţete  cosmetice.  Horaţiu şi Juvenal descriu şi ei excesele  la care se ajunsese cu folosirea  cosmeticelor la romani. Sub domnia  lui Nero, renumitul medic Discoride  a publicat în limba greacă “Materia  medicală”, unde sunt pomenite pentru  prima dată depilatoarele.  Martial (43-104 e.n.) descrie în epigramele  lui numeroasele preparate  cosmetice folosite în acea perioadă.  În anul 100 e.n., Criton, medicul  împăratului Traian, publică şi el  un formular de  cosmetică, reproducând  în  parte reţetele  reginei Cleopatra.

Această  lucrare s-a pierdut,  dar părţile  ei principale au  fost reproduse  de către medicul  roman Galenus,  întemeietorul  galenicei,  arta şi ştiinţa  preparării medicamentelor.  Parfumurile şi  produsele cosmetice s-au bucurat în  tot imperiul roman de o mare căutare.  La înmormântarea lui Nero a fost  pusă să ardă mai multă smirnă decât  producea pe atunci toată Arabia  timp de 2 ani. Soţia lui Nero, Popeea,  lua cu dânsa în călătorii 100 de măgăriţe,  ca să se spele cu laptele lor, ba  chiar să se şi scalde în acesta. Împotriva  transpiraţiei, pentru a îndepărta  mirosul, romanii aveau obiceiul  ca după baie să pună la subţiori mici  perniţe aromate. 

Anglia: Elogiul parfumurilor 

În Anglia, începând cu epoca reginei  Elisabeta I-a, folosirea parfumurilor  a cunoscut o largă răspândire. Lavanda  şi menta englezească, parfumurile  cele mai delicate din lume, au  cedat locul moscului şi “unturii de  civette”, care erau importate. Regina  îşi parfuma mănuşile cu parfumul  preferat, dar în aceeaşi măsură purta  şi o tabletă plăcut mirositoare pentru  a se proteja de mirosurile urâte.

Astfel a fost adoptat obiceiul oriental  de a se stropi cu parfum.  Dintotdeauna,  cosmeticele şi  podoabele au  jucat un rol important  în punerea  în valoare  a frumuseţii  feminine. Aplicarea  atentă  a machiajului  pe faţă poate  deveni o emoţionantă  întâlnire  personală  între ceea ce  suntem şi ceea  ce aspirăm să  fim. O “faţă nouă” poate genera fulgerător  o mare încredere în sine şi  în acelaşi timp poate amplifica sau  retrezi dragostea bărbatului iubit.

Svetlana Sauciuc 

Body
Nici un raspuns pentru “Lecţii de frumuseţe dincolo de timp şi spaţiu”

Lasa un comentariu