Ce spui fara cuvinte

Feb 02, 2012 No Comments by

Comunicarea non-verbală cu cei mici. Comunici chiar şi când nu vrei – prin gesturi, voce, postură. Iată efectele acestui fapt în relaţiile cu cei mici.

Secunde decisive
90% din părerea despre cineva se construieşte în primele 50 de secunde de interacţiune, când de obicei nu se prea schimbă replici, cei doi actori implicaţi “studiindu- se reciproc”. E vorba despre celebra „primă impresie”, care predomină chiar şi când comunicăm cu cei mici. De aici rezultă importanţa în comunicarea cu copiii a componentei nonverbale (mimica, gestica, privirea, distanţa, starea de bucurie sau nervozitate) şi a celei paraverbale (tonul vocii, pronunţia, intensitatea vocii, debitul verbal, pauzele etc.).

Interacţiune cu dublu sens
Influenţa comportamentului nonverbal când ne adresăm copiilor poate fi privită ca un drum cu două sensuri. De o parte se află adulţii, care, prin comportamentul lor nonverbal, se apropie de cei mici pentru a-i învăţa ceva. De cealaltă parte se află copiii, ale căror comportamente nonverbale urmăresc să determine expresii pozitive la aceştia. Conţinuturile afectiv-atitudinale se transmit în mare parte pe cale

nonverbală şi paraverbală (vocea), după cum afirmă controversata formulă conform căreia în comunicare 55% se transmite nonverbal, 38% paraverbal şi doar 7% verbal.

 

Vă propunem un mic experiment: observaţi reacţia copiilor dacă spuneţi “Atenţie! Mă supăr!” în două feluri:

• doar prin cuvânt (tonalitate, intonaţie şi mimică liniară, fără suişuri şi/sau coborâşuri) sau

• în formula mixtă: exprimare fermă, ton ridicat, sprâncene ridicate în semn de avertizare.

Pygmalion nonverbal
În cadrul comunicării nonverbale există un concept extreme de interesant, şi anume “efectul Pygmalion”, care înseamnă că un profesor îşi face o idee exactă despre un elev, iar apoi îl formează conform acestei idei! Adică, imaginea pe care adultul o are despre copil i se transmite acestuia, chiar fără a-i spune nici un cuvânt.

Cum se poate întâmpla acest lucru? În urma studiilor de specialitate s-a constatat că profesorii care credeau că au de-a face cu un elev foarte bun aproape că îi zâmbeau acestuia, dădeau aprobator din cap, se aplecau înspre el şi îl priveau insistent în ochi (toate acestea fiind semnale ale unui limbaj “pozitiv” al corpului).

Tot prin aceste studii s-a ajuns la concluzia că pe elevii de la care aşteaptă mai mult, profesorii îi stimulează să răspundă mai des, îi solicită mai frecvent, le dau probleme mai grele de rezolvat, le acordă mai mult timp pentru a răspunde şi îi ajută până găsesc soluţia corectă.

Ce demonstrează descoperirile acestor studii? Că randamentul comunicării adult-copil nu se reduce doar la ceea ce spunem, ci depinde şi de atitudinea noastră. Ea potenţează sau frânează comunicarea, sporeşte sau chiar poate anula efectele conţinuturilor transmise verbal!

 

Mihaela Liliana Stroe

Body
Nici un raspuns pentru “Ce spui fara cuvinte”

Lasa un comentariu