6 cure pentru curăţarea organismului

Apr 19, 2012 No Comments by

Când ultimele zvâcniri ale iernii au trecut şi în lumina biruitoare a soarelui lumea plantelor se retrezeşte la viaţă, este momentul marii curăţenii de primăvară. Totul în natură se primeneşte: copacii capătă un nou veşmânt de frunze, ierburile îşi scot noile tulpiniţe la lumină, animalele îşi schimbă blana, iar păsările îşi refac cuiburile. Şi oamenii ar trebui să ia în serios acest mesaj de înnoire, de spălare trupească. Suntem plini de zgură!

La sfârşitul iernii, în organismul fiecăruia dintre noi rămân „zaţuri”, impurităţi care vor genera, dacă nu sunt eliminate din timp, tot felul de boli şi tulburări. Multe din afecţiunile începutului de primăvară, cum ar fi epidemiile de boli respiratorii, problemele digestive (gastrita, ulcerul, colita), puseurile de reumatism, cistitele, infecţiile renale etc., se datorează acestor acumulări de toxine în corp.

Chiar celebra astenie de primăvară este, în marea majoritate a cazurilor, o consecinţă directă a acestei stări de intoxicare cronică a organismului. Iată de ce este extrem de important ca în această perioadă, când farmacia naturii îşi umple cămările cu plante pline de vigoare şi energie, să apelăm la ele, înainte ca primele semne de boală să-şi facă apariţia.

     1. Cura cu păpădie – pentru ficat şi vezica biliară
Este o plantă în aparenţă banală, dar care are nişte efecte detoxifiante cu totul excepţionale. Aceasta deoarece acum, primăvara devreme, păpădia conţine în frunzele şi în tulpina sa substanţe amare, enzime şi fitohormoni care fac adevărate minuni pentru ficatul obosit şi încărcat de toxine.

Desfăşurarea curei

      Timp de 14 zile, se vor consuma câte zece frunze proaspete de păpădie, de două-trei ori pe zi, cu 10 minute înaintea meselor principale. Recoltarea frunzelor se face în aceeaşi zi sau cu maximum două zile înainte de a fi consumate, de la plante care încă nu au înflorit, pentru a conţine colină (un principiu activ cu proprietăţi drenoare şi tonice hepatice foarte puternice) în cantităţi maxime. Unii naturişti recomandă folosirea tijelor florale de păpădie în locul frunzelor – un sfat valabil, singurul inconvenient fiind că aceste tije se procură greu, culegându-se în intervalul de timp de dinaintea înfloririi plantei, care este de obicei foarte scurt (3-4 zile).

Efectele curei cu păpădie

Această cură are darul de a relansa activitatea ficatului, de a stimula puternic regenerarea celulelor hepatice şi de a favoriza eliminarea toxinelor din acest organ extrem de important. Mai mult, frunzele proaspete de păpădie stimulează secreţia de bilă şi important, favorizează evacuarea acesteia.

Nu în ultimul rând, păpădia are darul de a stimula peristaltismul întregului tub digestiv, fiind de un mare ajutor pentru persoanele cu digestia slăbită sau leneşă.

Câteva recomandări terapeutice

Printre afecţiunile care se agravează la ieşirea din iarnă şi care sunt eliminate cu ajutorul tratamentului cu frunze de păpădie proaspătă enumerăm: dischinezia biliară (fierea leneşă), dispepsia, hepatitele de toate felurile, icterul, constipaţia atonă, indigestia. Este un adjuvant valoros în cazurile de microlitiază biliară, precum şi în ciroza hepatică.

Precauţii: La persoanele cu stomacul foarte sensibil, subponderale sau debile, tratamentul cu păpădie crudă se poate dovedi prea puternic, motiv pentru care va fi făcut cu prudenţă.

     2. Cura cu urzică – pentru sânge
Este una din cele mai vechi şi mai utilizate plante medicinale de pe glob, având o multitudine de întrebuinţări terapeutice. Frunzele urzicii au cea mai mare putere terapeutică primăvara, imediat după răsărire, când rezervele de substanţe vindecătoare acumulate în anul trecut sunt puse în mişcare de primele valuri de căldură.

În martie-aprilie, această plantă are şi cele mai intense efecte depurative şi reîntineritoare, fiind într-un acord perfect cu perioada de trecere de la sezonul rece la cel cald, când dezintoxicarea şi revigorarea sunt mai necesare ca oricând.

Desfăşurarea curei

Sucul de urzică se obţine astfel: într-un mixer electric se pune o mână de frunze de urzică tăiate nu foarte mărunt, după care se adaugă trei sferturi de pahar de apă. Se mixează vreme de 2-3 minute, apoi se lasă să mai stea vreme de un sfert de oră, după care se filtrează prin strecurătoarea pentru ceai sau prin tifon.

Se obţine aproximativ un pahar de suc, cu o culoare verde intensă, care va fi băut într-o singură doză, dimineaţa, pe stomacul gol. Pentru curele de curăţare a sângelui mai puternice, se beau 2 pahare de suc de urzică pe zi: dimineaţa şi seara.

Efectele curei cu urzică

Fiind extrem de bogat în clorofilă, sucul de urzică este un excelent purificator pentru sânge. Acest preparat de primăvară anihilează radicalii liberi, stimulează procesele de hematopoeză (de producere a globulelor roşii), stimulează procesul de producere a altor elemente figurate ale sângelui (globule albe, trombocite). Iată în continuare şi indicaţiile de tratament pentru această cură:

Câteva recomandări terapeutice

Cura cu suc de urzică se recomandă în mod special în anemie, atât în cea feriprivă (urzica este bogată în fier şi favorizează asimilarea acestui oligoelement), cât şi în formele auto-imune sau în cele în care apar modificări morfologice ale hematiilor. De asemenea, este recomandată în tulburările de coagulare ale sângelui, ca adjuvant în hemoragiile interne, precum şi pentru sechelele post-hemoragice. Studii recente arată că sucul proaspăt de urzică are efecte foarte bune în tratarea diferitelor forme de leucemie.

Precauţii: Persoanele cu colită de fermentaţie vor consuma cu prudenţă (la început în cantităţi mici) sucul de urzică, care va fi întotdeauna foarte proaspăt.

3. Cura cu grâu verde – pentru colon şi stomac

La început de aprilie, pe câmp, grâul deja a crescut, mlădiţele sale arătând ca o perie deasă, de un verde viu, care clocoteşte parcă de viaţă. Sucul obţinut din ele este o adevărată colecţie de vitamine, enzime şi minerale, cu efecte benefice asupra întregului organism, dar mai ales asupra tubului digestiv.

Desfăşurarea curei

Pentru a face tratamentul cu grâu verde, trebuie în primul rând să ne asigurăm „materia primă”. Pentru aceasta, vom pune într-o tăviţă de plastic un strat de pământ fertil de flori, netratat chimic, cu o grosime de doi-trei centimetri şi îl vom însămânţa cu boabe de grâu (se găsesc la magazinele naturiste) puse des, la 1-2 mm una de cealaltă. Vasul se pune apoi pe pervazul ferestrei şi se udă la un interval de timp de 2-4 zile. În două săptămâni grâul verde va răsări şi va creşte la o înălţime de 15-20 cm. Atunci este momentul potrivit pentru recoltare. Se taie tulpinile (rădăcinile care rămân, dacă sunt udate, vor mai răsări de 1-2 ori), se spală bine, după care se dau prin maşina de tocat. Tocătura se pune în storcătorul electric centrifugal şi se obţine sucul de grâu verde – un adevărat elixir de sănătate. Administrarea lui se face în cure de 10-21 de zile, timp în care se ia câte un sfert de pahar (50 ml) de trei ori pe zi, înainte de mesele principale.

Efectele curei cu grâu verde

Sucul obţinut din mlădiţele de grâu are un efect puternic, de curăţire a întregului tub digestiv. Mai mult, el are o acţiune reparatoare, favorizând regenerarea epiteliilor lezate de feluritele boli, calmând durerile, cicatrizând leziunile şi normalizând procesele digestive.

 

Câteva recomandări terapeutice

Cura cu grâu verde este recomandată într-o multitudine de afecţiuni digestive specifice primăverii. În cazurile de gastrită hiperacidă şi de ulcer, în măsura în care sucul de grâu este tolerat (pentru că nu toţi pacienţii suportă acest remediu), are o acţiune calmantă, favorizează cicatrizarea şi regenerarea ţesuturilor afectate de boală. În colita de putrefacţie, care apare sau se agravează invariabil la sfârşitul iernii, din cauza consumului exagerat de proteine, cura cu suc de grâu verde ajută la modificarea florei (devenită patologică) şi favorizează eliminarea reziduurilor din colon. În multe cazuri de enterită sau de colon iritabil, cura cu mlădiţe de grâu are efecte calmante şi determină vindecarea gradată a acestor afecţiuni.

4. Cura cu ridichi – pentru aparatul reno-urinar

Rădăcinile de un roşu viu şi strălucitor ale ridichilor sunt un adevărat elixir pentru rinichi. „De vină” sunt substanţele antiinfecţioase şi diuretice pe care această legumă de primăvară le conţine din belşug.

Desfăşurarea curei

Dimineaţa şi seara vom mânca, pe stomacul gol, câte o salată obţinută din cinci ridichi de mărime medie, tăiate mărunt şi amestecate cu puţin ulei de măsline, oţet de mere şi sare de bucătărie. Pentru un gust mai bun, putem adăuga în salată şi câteva fire de pătrunjel. Tratamentul se face minimum 12 zile la rând, pentru ca efectele sale să fie resimţite în profunzime. Pentru persoanele cu probleme renale cronice sau foarte grave, se recomandă administrarea zilnică a 100 ml (jumătate de pahar) de suc de ridichi proaspăt, obţinut cu storcătorul electric centrifugal.

Efectele curei cu ridichi

Ridichile de lună conţin substanţe cu un puternic efect antibiotic, care ajută la vindecarea rapidă a feluritelor infecţii care afectează rinichii, vezica şi căile urinare. Apoi, aceste rădăcini au un efect diuretic intens, favorizând eliminarea apei din corp prin urinare, au o acţiune antiinflamatoare asupra rinichilor şi asupra prostatei.

Câteva recomandări terapeutice

Cura cu ridichi este în mod special indicată persoanelor care reţin apa în organism, care suferă de nefrită, pilo-nefrită ori cistită cronică. De asemenea, este un real ajutor celor care au pietre sau nisip la rinichi, întrucât anumite principii active conţinute de ridichi favorizează mărunţirea calculilor urinari şi eliminarea lor. De asemenea, curele de ridichi previn formarea unor noi calculi în cazul persoanelor care au recurs la operaţie sau la alte forme de tratament pentru eliminarea lor. O altă recomandare a acestui tratament este pentru bolnavii cronici de prostată, întrucât are efecte antiinflamatoare şi ajută la controlul sfincterelor urinare.

 

5. Cura cu leurdă – pentru inimă şi vasele de sânge
Este o plantă ce creşte în semi-umbra pădurilor de stejar, gorun sau fag, are frunzele de un verde închis şi un miros ca de usturoi, motiv pentru care se mai numeşte şi usturoiţă. Fără îndoială, cura cu leurdă este un panaceu pentru întregul aparat cardiovascular, aşa cum vom vedea în continuare.

Desfăşurarea curei

Sucul de leurdă se obţine astfel: o mână de frunze proaspete se taie foarte fin, ca zarzavatul pentru ciorbe. Se pun într-un vas de sticlă şi se toarnă deasupra un pahar de apă călduţă, după care se lasă să se macereze la temperatura camerei, vreme de patru ore, apoi se filtrează prin tifon. Se obţine ceva mai mult de un pahar de suc, doză care va fi consumată pe stomacul gol, imediat după preparare, o dată pe zi. Tratamentul durează 12 zile, pentru prevenirea afecţiunilor cardiovasculare şi minimum 30 de zile, pentru bolnavii cardiaci cronici. Dacă nu puteţi avea în fiecare zi acest suc proaspăt de leurdă, atunci recurgeţi la o cură cu tinctură de leurdă, care se prepară în următorul mod: frunzele proaspete de leurdă se taie cât mai fin şi se pun într-un borcan de sticlă cu filet, până acesta se umple pe trei sferturi. Deasupra se adaugă alcool alimentar de şaptezeci de grade, cât să le pătrundă şi să le acopere, după care borcanul se închide ermetic. Se lasă să se macereze vreme de zece zile, la temperatura camerei, timp în care se agită conţinutul borcanului de 2-3 ori pe zi, pentru o mai bună extragere a principiilor active. După trecerea acestui interval de timp, se filtrează preparatul obţinut. Se administrează câte o linguriţă de tinctură, diluată în jumătate de pahar de apă, de 4 ori pe zi, în cure de minimum 30 de zile.

Efectele curei cu leurdă

Studii făcute în Germania şi Austria au pus în evidenţă efectele excepţionale ale acestei plante, pentru anihilarea radicalilor liberi din sânge, pentru împiedicarea formării cheagurilor de sânge (trombe), pentru menţinerea elasticităţii vaselor de sânge şi reglarea tensiunii arteriale. Are efecte regulatoare asupra ritmului cardiac şi este un tonic bun pentru muşchiul inimii, fiind considerat de către comunitatea ştiinţifică una din cele mai bune plante din lume pentru afecţiunile cardiovasculare, aşa cum o arată şi indicaţiile medicale care vor urma.

Câteva recomandări terapeutice

Flebita, tromboflebita şi trombozele sunt prompt eliminate cu ajutorul acestei plante, care are puternice efecte antiinflamatoare vasculare, fluidifiante sanguine şi anti-agregante plachetare. Hipertensiunea, ateroscleroza şi ischemia cardiacă, asociate cu valori ridicate ale colesterolului, sunt puternic combătute de această cură, pentru că leurda conţine adenozină, o substanţă care conform unor studii recente efectuate în Germania, are un rol esenţial în reducerea colesterolului, în împiedicarea formării trombelor, în scăderea tensiunii arteriale. Leurda este pe termen lung adjuvantul ideal şi pentru aritmia cardiacă sau tahicardie, fiind administrată în cure de câte 2-3 luni.
Precauţii: La persoanele cu stomac sau colon extrem de sensibil, leurda poate provoca stări de jenă sau uşoare crampe. Mamele care alăptează nu vor consumă leurdă, deoarece aceasta transmite un gust neplăcut laptelui.

6. Cura cu hrean – pentru aparatul respirator
Frunzele sale lunguieţe sunt printre primele care ies pe câmp şi prin pârloage primăvara. Poate din acest motiv este şi aşa de utilizat pe timpul primăverii în medicina populară românească, pentru că rădăcinile sale sunt uşor de reperat cu ajutorul frunzelor care se grăbesc să iasă la lumină. Dar mai este un lucru: hreanul vindecă o multitudine de afecţiuni respiratorii care se agravează la început de primăvară, când organismul este extrem de sensibil la feluritele infecţii. Din acest motiv este foarte bine să cunoaştem mai multe despre cura cu această plantă de primăvară, care se dovedeşte salvatoare în multe boli de sezon.

Desfăşurarea curei

Intern: Zece linguri de hrean dat prin răzătoarea fină se amestecă bine cu treizeci de linguri de miere şi se lasă la macerat vreme de trei-patru zile, într-un borcan închis ermetic. După trecerea acestui interval de timp, se începe administrarea preparatului, din care se iau 1-2 linguriţe de patru ori pe zi. Un tratament durează între 20 şi 40 de zile, putând fi reluat de câte ori este nevoie pe parcursul anului.
Extern: Se dă o rădăcină de hrean prin răzătoare şi apoi se înveleşte într-o bucată subţire de pânză (tradiţia populară cere ca această pânză să fie de culoare roşie). Cataplasma obţinută astfel se aplică pe rădăcina nasului şi pe frunte, pentru bolile care afectează căile respiratorii superioare şi pe zona pieptului pentru bolile bronho-pulmonare. Se ţine hreanul pe piele vreme de 2-10 minute, cu atenţie însă, să nu producă arsuri, întrucât conţine substanţe extrem de iritante pentru cei cu tegumentele sensibile. Tratamentul se repetă o dată pe zi, până la vindecarea completă.

Efectele curei cu hrean

Folosită intern, rădăcina de hrean este un excelent antibiotic, stimulează capacitatea naturală de apărare a organismului în faţa infecţiilor respiratorii, ajută la eliminarea secreţiilor patologice din arborele bronşic şi plămâni. De asemenea, combate accesele de tuse, inclusiv de tuse convulsivă. Extern, este un încălzitor şi un drenor redutabil, stimulând foarte puternic procesele de eliminare a secreţiilor de pe căile respiratorii şi având efecte antiinfecţioase directe.

Câteva recomandări terapeutice

Cura internă cu hrean este un remediu care nu dă greş în bronşitele acute şi cronice, precum şi în astmul bronşic. Este indicată persoanelor care au ieşit din iarnă cu probleme cronicizate, cum ar fi rinita, sinuzita, tusea persistentă.

În cazul rinitei şi sinuzitei cronice, se obţin rezultate excepţionale prin aplicarea cataplasmei pe zona frunţii – o aplicaţie care desfundă prompt nasul şi căile respiratorii superioare, ce determină eliminarea masivă de secreţii patologice.

Aplicată pe zona pieptului, cataplasma cu hrean va fi un adjuvant excepţional în cazurile de pneumonie, viroză pulmonară şi tuberculoză pulmonară, la fel ca şi cura internă cu hrean.

Precauţii: În contact cu pielea, hreanul poate produce iritaţii foarte puternice, asemeni unor arsuri. Din acest motiv va fi aplicat extern la început doar pe perioade de timp foarte scurte, mărindu-se timpul de expunere, doar dacă nu apare reacţia iritativă puternică.

Body
Nici un raspuns pentru “6 cure pentru curăţarea organismului”

Lasa un comentariu